Impact strategic

Odată cu destructurarea lumii bipolare, ameninţările directe la securitatea statelor europene s-au diminuat, fapt ce a condus la contracararea ameninţărilor cât mai aproape de focarul acestora. Această stare de fapt a însemnat o creştere a numărului de misiuni în care forţele statelor europene au fost desfăşurate în zone de conflict atât din Orientul Mijlociu, Asia, Africa, precum şi în zona Balcanilor Occidentali. Dacă, până în ultima decadă a secolului XX, ameninţările tradiţionale erau reprezentate, în principal, de dispute teritoriale, diferende etnice şi culturale, sau competiţii pentru accederea la resurse, în prezent, pe lângă faptul că aceste ameninţări nu şi-au pierdut relevanţa,
sunt evidenţiate şi alte tipuri, precum terorismul, proliferarea armelor de distrugere în masă, manifestarea actorilor nonstatali sau ameninţările asimetrice, încălcarea drepturilor omului şi statele aflate în disoluţie, sau pirateria maritimă, ca formă a criminalităţii organizate.
Cuvinte-cheie: ameninţări, provocări, organizaţii internaţionale, securitate regională, securitate globală.

Cooperarea regională în Zona Extinsă a Mării Negre, Georgeta GAVRILĂ

Destructurarea ordinii mondiale bipolare a generat intense procese de căutare a soluţiilor pentru noile realităţi geopolitice. Situate într-o zonă cu generoase perspective, statele din Zona Extinsă a Mării Negre s-au implicat, după 1991, în realizarea unor structuri de cooperare menite a îmbunătăţi relaţiile bilaterale dintre acestea, precum şi crearea unor cadre de cooperare regională. Aceste structuri au vizat cu preponderenţă domeniul militar şi economic şi au condus la apariţia unei multitudini de organizaţii având ca scop dezvoltarea economică a statelor din zona Mării Negre, dar şi a climatului general de securitate din această regiune.
Cuvinte-cheie: cooperare regională, iniţiative de cooperare, Zona Extinsă a Mării Negre.

Implicaţii ale modificării concepţiei de amplasare a scutului antirachetă american în Europa asupra securităţii europene şi relaţiei transatlantice, Dr. Teodor FRUNZETI

Astăzi, provocările în materie de securitate s-au înmulţit şi diversificat. De aceea statele lumii adoptă măsuri de prevenire şi limitare a efectelor riscurilor şi ameninţărilor de securitate. Amplasarea scutului antirachetă american în Europa reprezintă o astfel de măsură. Punerea ei în practică a declanşat reacţii pro şi contra din partea unor actori statali şi nonstatali având în vedere implicaţiile militare, politice, economice şi sociale pe care această măsură le generează.
Cuvinte-cheie: scut antirachetă, securitate energetică, relaţie transatlantică.

<<Înapoi

Cooperarea regională în Balcani şi Scandinavia. Abordări punctuale – efecte globale, Dr. Virgil BĂLĂCEANU, Adrian VOINEA

Prezenta lucrare abordează într-o manieră comparativă două zone diferite ca potenţial generator de cooperare – Balcani şi Scandinavia – analizând rolul iniţiativelor regionale în identificarea unor soluţii viabile de asigurare a stabilităţii şi prosperităţii în actualul mediu de securitate europeană şi euro-atlantică, analizând evoluţia acestor iniţiative regionale, pornind de la constituirea lor, rolul activ asumat şi perspectivele de dezvoltare, în contextul noilor tipuri de provocări la adresa securităţii.
Cuvinte-cheie: Balcani, Scandinavia, cooperare regională, regiunea Mării Negre, geostrategie, „balanţa Nordică”, securitate globală.

Buna guvernare în actuala criză economico-financiară, Dr. Petre DUŢU

Astăzi, lumea traversează o profundă criză economică şi financiară, ce a afectat toate ţările, adică, reprezintă un fenomen global, dar, mai ales, statele în curs de dezvoltare. De aceea, şi răspunsurile la criză trebuie să fie globale. România cunoaşte, la rândul său, efectele crizei, iar guvernul său a adoptat măsuri pentru depăşirea acesteia. O soluţie pentru ieşirea din criza actuală poate fi buna guvernare a treburilor interne şi externe ale ţării însoţită de o bună guvernare mondială.
Cuvinte-cheie: buna guvernare, criza economică şi financiară, impactul crizei economice şi financiare, măsuri adecvate.

Aplicarea doctrinei EBAO prin NATO şi consecinţele ei în organizarea şi funcţionarea statelor majore de nivel operativ, Christophe MIDAN

În procesul său de transformare, NATO a încercat încorporarea celor mai recente şi eficiente reflecţii în domeniul operativ şi al strategiei generale. În acest scop, când s-au reformat structurile permanente de comandă după Războiul Rece, începând cu 1994, a fost înfiinţat Comandamentul Aliat pentru Transformare (ACT) situat în Norfolk, (Statele Unite). Printre obiectivele acestuia se află şi dezvoltarea şi experimentarea noii doctrine NATO. Doctrina EBAO este una dintre cele mai importante reflecţii ale ACT, o adaptare a doctrinei americane EBO, folosită prin USJFCOM pentru prima dată la începutul anilor 1990, dar modernizată şi îmbogăţită constant în anii următori. Pe baza acestei doctrine, cele trei comandamente de nivel operativ au primit misiunea de a dezvolta o organizare internă şi un set de proceduri de funcţionare unificate, procesul fiind încă în dezvoltare. Viitoarea etapă va fi implementarea structurii şi folosirea EBAO în gestionarea operaţiilor. Din acest punct de vedere, JFC Brunssum, de exemplu, şi-a încheiat transformarea la începutul lui septembrie 2009. Celelalte două state majore operative, Napoli
şi Lisabona, conduc o asemenea transformare, tot în anul 2009.
Articolul de faţă nu are pretenţia să descrie cu precizie doctrina NATO EBAO sau evoluţia EBO de la început, dar încearcă să rezume datele esenţiale pentru înţelegerea unei doctrine a cărei aplicare va avea implicaţii extrem de importante nu numai în conducerea operaţiilor Alianţei, ci şi în termeni de structură şi de funcţionare. Va avea efecte radicale, determinând statele majore să părăsească structura pe birouri, iniţiată de statul major prusian în anii 1860, pentru o structură cu două niveluri (trei directorate subdivizate în mai multe birouri), ceea ce constituie o veritabilă revoluţie. Voinţa autorului este de a explica în mod cât se poate de clar o doctrină prea des rezervată iniţiaţilor, pentru a permite cititorului neavizat să îi înţeleagă mai uşor fundamentele şi consecinţele în materie de organizare şi de funcţionare, dar şi riscurile.
Cuvinte-cheie: NATO, EBAO, EBO.

<<Înapoi

Securitatea umană şi sintagma „Parteneriat pentru Securitate” pentru noul concept strategic NATO, Dr. Paul DUŢĂ

În 2010, NATO va avea un nou concept strategic. După căderea „Zidului Berlinului”, Conceptul Strategic NATO se diluează conceptual şi factual, pe dimensiunea de apărare – în favoarea dezvoltării paradigmei „securităţii prin cooperare”. Provocările începutului de secol 21 obligă NATO să-şi reordoneze opţiunile politico-militare şi de securitate într-un Nou Concept Strategic, a cărui esenţă este simbolizată de propunerea românească a sintagmei „Parteneriat pentru Securitate”, ca răspuns prospectiv aliniat evoluţiei holistice a sintagmei „securitate prin cooperare”. Propunerea românească pentru conceptul strategic NATO, intitulat „Parteneriat pentru securitate”, trebuie să aibă în vedere conceptul de securitate umană. Paradigma emergentă a securităţii umane este destinată explicării vulnerabilităţilor globale ale cărei exprimări se reiterează în provocările la adresa conceptelor tradiţionale de securitate naţională, regională şi globală. Principalul argument este că raportarea din perspectiva securităţii este mai potrivită să se facă la individ decât la state sau alianţe. Cel mai credibil şi convenabil scenariu este cel în care NATO acţionează în Africa drept o forţă mobilă de intervenţie într-o situaţie de urgenţă (de exemplu, forţă de extracţie) venită în sprijinul unei misiuni Uniunii Africane sau ONU.
Cuvinte-cheie: NATO, concept strategic, securitate umană.

Integrarea statelor din Balcanii de Vest şi a Turciei în UE – costuri şi câştiguri de securitate, Dr. Gheorghe IORDACHE, Cristina BOGZEANU

Articolul de faţă îşi propune să ilustreze o imagine asupra stadiului la care au ajuns statele din Balcanii de Vest şi Turcia, în drumul lor spre integrarea europeană. Pornind de la stabilirea legăturii dintre politica de extindere, ca element constitutiv al construcţiei europene, şi asigurarea unui mediu de securitate stabil în spaţiul comunitar, ne propunem, prin acest demers, să reliefăm câştigurile de securitate pe care Uniunea le va dobândi prin primirea acestor state în clubul european, dar şi costurile pe care o eventuală tergiversare sau oprire a aderării le-ar implica. Proiectul extinderii în Balcanii de Vest şi cel al extinderii în Turcia au fost luate spre analiză separat, deşi Croaţia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei şi Turcia sunt încadrate în categoria statelor candidate, iar restul ţărilor din „butoiul cu pulbere” al Europei, în cea a statelor potenţial candidate. Aceasta deoarece fiecare zonă este caracterizată de anumite trăsături specifice, ce pot determina costuri şi câştiguri de securitate diferite pentru UE.
Cuvinte-cheie: extindere, integrare, Balcanii de Vest, Turcia, UE, securitate.

Securitatea energetică - miză strategică majoră, Dr. Doina MUREŞAN

Capacitatea unui actor internaţional de a-şi folosi resursele tangibile şi intangibile în aşa fel încât să influenţeze rezultatele relaţiilor internaţionale spre propriul beneficiu ilustrează actualitatea faptului că oricare stat va face uz de toate resursele pe care le are la dispoziţie, inclusiv de cele energetice, pentru a-şi impune voinţa şi a influenţa comportamentul celorlalţi actori în scopul atingerii propriilor interese.
Cuvinte-cheie: securitate, energie, resurse.

<<Înapoi

Relaţiile de putere între realism şi neorealism în viziunile lui Hans Morgenthau şi Kenneth Waltz, Niculae TABARCIA

Relaţiile internaţionale, ca domeniu de studiu academic, au la bază două curente fundamentale – realist şi liberal – care încearcă să teoretizeze natura sistemului internaţional de state şi modul său de funcţionare. Deşi rădăcinile intelectuale ale realismului sunt adeseori identificate în relatările lui Tucidide cu privire la Războaiele Peloponesiace, primii autori deveniţi clasici ai realismului (Niccolo Machiavelli, Thomas Hobbes) apar secole mai târziu, iar primele teorii realiste extensive ale relaţiilor internaţionale – abia în secolul al XX-lea.
Acest eseu îşi propune să compare modul în care conceptul puterii a fost abordat de către Hans Morgenthau şi Kenneth Waltz în lucrările lor considerate reprezentative Politica între naţiuni, respectiv Omul, statul şi războiul şi Teoria politicii internaţionale. În Politica între naţiuni, Morgenthau a expus o viziune a relaţiilor dintre state pe scena internaţională care a dominat studiul politicii internaţionale pentru aproape două generaţii, în timp ce Kenneth Waltz, prin Teoria politicii internaţionale a divizat tabăra realistă în două blocuri – realist clasic şi neorealist. Totuşi, o separare a modalităţii în care este abordat conceptul de putere, realizată în mod simplificat pe curente, neorealist sau realist, s-ar putea dovedi neinspirată, pentru că ar încerca să omogenizeze două grupuri de gânditori care au manifestat variaţii considerabile pe mai multe nivele de abordare - de la perspectiva adoptată - la nivelul sistemului sau la nivelul actorului-stat, până la elementele concrete ale politicii externe. Astfel, Hans Morgenthau (realismul clasic) şi Kenneth Waltz (neorealism) au fost selectaţi ca reprezentanţi ai celor două curente de gândire pe baza influenţei pe care fiecare dintre ei a avut-o în cadrul curentului din care face parte.
Cuvinte-cheie: realism, neorealism.

Caracteristicile şi dinamica fluxurilor imigraţiei în România, Ionel STOICA

Începând cu anul 2002, şi, mai ales, după 2004, fenomenul emigraţiei româneşti a început să fie studiat tot mai sistematic de către experţi din diferite discipline: sociologie, economie, geografie sau ştiinţele sociale - lucru firesc, dacă avem în vedere amploarea pe care a căpătat-o fenomenul în aceşti ultimi ani. Mult mai puţin studiată este imigraţia în România, deşi nici acest proces nu este lipsit de importanţă pentru ţara noastră, datorită, printre altele, responsabilităţilor ce îi revin în calitate de membru al UE, mai ales în etapa actuală, când vocile ţărilor din sudul continentului solicită tot mai des solidaritate faţă de povara imigraţiei „nedorite” (incluzând aici şi refugiaţii). În lucrarea de faţă ne propunem o trecere în revistă a trăsăturilor actuale ale imigraţiei în România, pe baza cărora vom formula câteva concluzii şi aprecieri privind perspectivele procesului în ţara noastră.
Cuvinte-cheie: imigraţie, ţări de origine, motivaţii ale imigraţiei, factori de atracţie, factori de respingere, variabile ale imigraţiei, România.

<<Înapoi

O posibilă soluţie: continuum sinergic mediterano-pontic, Dr. Grigore ALEXANDRESCU

De-a lungul întregii evoluţii a civilizaţiei europene, Marea Neagră şi Marea Mediterană au fost legate strâns între ele nu numai prin întinderile de apă, dar şi prin destinul comun al popoarelor care le-au mărginit. ?AceastaaAceasta a determinat ca eşichierul să genereze un efect sinergic în relaţia eurasiatică şi în cea eurafricană. Drept urmare, de o parte şi de alta a ţărmurilor, au fost realizate confluenţe care adăpostesc esenţele civilizaţiilor care s-au dezvoltat în această parte a Lumii şi la sedimentarea unor sisteme de valori incontestabile.
Azi, ghidându-se după lecţiile istoriei, UE ar putea stimula realizarea unui continuum sinergic de la Marea Mediterană la Marea Neagră, cu scopul de a asigura un cadru mai larg şi mai flexibil de dialog, care să dea coerenţă şi substanţă politicilor ce se adresează zonei. Acest mecanism poate servi la dinamizarea actualului proces de cooperare regională printr-un dialog intensificat, care să crească încrederea între statele de pe cele trei continente.
Cuvinte-cheie: sinergie, platforma geofizică iniţială, Procesul Barcelona, Parteneriatul Euro-Mediteranean, Sinergia Mării Negre, Parteneriatul Estic, securitate regională.

Diferenţe culturale dintre armată şi societate, Graţiela VLĂDĂIANU

Articolul îşi propune să ridice, în mod legitim, câteva semne de întrebare în legătură cu locul destinat forţelor şi structurilor militare în cadrul sistemului social, maniera în care acestea relaţionează cu societatea pe care sunt chemate s-o apere. Care este rolul armatei în societatea românească? Dezvoltă forţele militare diferenţe şi similitudini culturale în raport cu aceasta? Este armata parte a societăţii sau se articulează ca o entitate distinctă? Şi, în fond, cum operaţionalizăm aceste concepte? În condiţiile în care lumea contemporană traversează o criză identitară fără precedent, iar mişcarea doctrinară este nevoită să se reajusteze într-un ritm alert, redefinirea conceptelor devenind, fără doar şi poate, imperativ major pentru supravieţuirea lor.
Cuvinte-cheie: armată, societate, raporturi civil-militare, sistem social, cultură militară, organizaţie, subcultură, control, teoria divergenţei, teoria convergenţei, tradiţie militară, cultul patriei, elite feudale, fenomen militar, război, ritual, anchetă, cercetare sociologică, corp de ofiţeri, sacrificiul suprem, globalizare, naţiune, specificitate.

Necesitatea transformării NATO. Factori generatori ai transformării, Aurelian RAŢIU

Articolul de faţă prezintă câteva dintre aspectele referitoare la transformarea NATO şi la factorii care au declanşat sau care menţin acest proces. Analiza s-a concentrat pe transformarea NATO din punct de vedere conceptual, structural şi acţional. Schimbări sociale, transformare militară, ameninţări asimetrice, angajamente privind capacităţile, structuri modulare, operaţii bazate pe efecte sunt concepte pe care Armata României trebuie să le aprofundeze şi de asemenea să dezvolte altele noi, pentru a consolida profilul ţării noastre în formatul Alianţei.
Cuvinte-cheie: NATO, factori de risc.

<<Înapoi