Impact strategic

Efectul de criză nu este numai ceea ce rezultă imediat în urma unei crize, nu este doar „finalitatea” ei. Efectul de criză constă într-o înlănţuire dinamică şi, de cele mai multe ori, greu previzibilă şi uneori imprevizibilă de desfăşurări, de distrugeri şi reconstrucţii, de dispariţii, reconfigurări, apariţii, reapariţii sau simple reînnoiri în plan economic, politic, social, informaţional şi militar. Criza poate fi privită ca un summum al conflictualităţii unor sisteme şi procese, ca un prag critic al disfuncţiilor acumulate în timp, care au nevoie de o soluţie. Cum, din punct de vedere matematic, dezvoltarea unei societăţi este modelată de ecuaţii nelineare, în care predomină imprevizibilul sau imposibilitatea previziunilor absolute, a certitudinilor absolute, rezultă că efectul de criză este tot atât de complex şi de complicat ca al oricărei alte situaţii-limită, ca al oricărui prag care determină mutaţii radicale în sistem. Cu toţii ne temem de crize, dar cu toţii dorim ca lumea să se schimbe, să se transforme, să treacă spre evoluţii şi etape mai bune, mai sigure, mai prospere. Tot ce ţine de societate – de la micile comunităţi familiale la organizaţiile profesionale, de la structurile informale la stat, de la stat la alianţe şi coaliţii – proiectează politici şi strategii de ieşire din conflictualitate, de evoluţii spre normalitate, în pace şi prosperitate. Dar politicile şi strategiile au sens numai într-o lume dinamică – deci contradictorie şi chiar conflictuală –, iar vocaţia lor este stăpânirea, mai exact, folosirea conflictualităţii pentru stabilitate şi securitate. Acesta este unul – şi, poate, cel mai important – dintre marile paradoxuri ale acestei lumi.
Cuvinte-cheie: efect, criză, securitate, procesualitate, sinergie, siguranţă, consonanţă, disonanţă, repercusiune.

Impactul strategic al crizei financiare - Dr. Gheorghe VĂDUVA

Când se clatină finanţele, se zdruncină totul. Mai mult, se produce o rostogolire în lanţ a efectelor, care tind să se multiplice în desfăşurări necotrolabile, să se radicalizeze şi să explodeze, declanşând avalanşe economice, sociale şi militare care multiplică provocările, sfidările, pericolele şi ameninţările, amplifică vulnerabilităţile la acestea şi măresc semnificativ nivelul de risc, trecând cu mult peste cota de siguranţă strategică. În aceste condiţii, politicile şi strategiile de securitate se concentrează pe ieşirea din criză, pe „repararea” a ceea ce s-a deteriorat, toate celelalte domenii fiind, practic, sufocate pentru o perioadă destul de lungă. Uneori, astfel de crize evoluează spre un maximum conflictual numit război, aşa cum s-a întâmplat cu criza din 1929-1933, care a generat, în mare parte, Al Doilea Război Mondial. Actuala criză, care depăşeşte amploarea celei din 1929-1933, afectează, practic, întreaga omenire. Şi chiar dacă marile puteri, statele lumii, NATO, Uniunea Europeană şi celelalte organizaţii internaţionale şi regionale vor face tot ce le stă în puteri pentru a preveni astfel de desfăşurări periculoase, mutaţiile strategice nu lipsesc. Impactul crizei asupra politicilor şi strategiilor de securitate se manifestă nu doar prin reducerea semnificativă a cheltuielilor alocate acestui domeniu, ci şi prin impunerea unor noi rigori. Una dintre acestea este (am dori să fie!) ieşirea cât mai rapidă din filosofia, fizionomia şi efectele celui de Al Doilea Război Mondial şi ale Războiului Rece şi concentrarea efortului de securitate şi apărare pe contracararea provocărilor, sfidărilor, pericolelor şi ameninţărilor care privesc întreaga lume, pe reducerea vulnerabilităţilor comune la acestea şi, evident, pe o mai bună gestionare a nivelului de risc. Întrucât, riscul, azi, se apropie de nivelul lui maxim, datorită imenselor mijloace de distrugere care, dacă ar fi folosite, ar putea distruge complet omenirea şi civilizaţia planetei.
Cuvinte-cheie: criză, criză sistemică, impact strategic, sisteme de arme, sisteme antirachetă.

<<Înapoi

Consideraţii asupra legăturii dintre interesul naţional şi patriotism - Dr. Petre DUŢU

Astăzi, lumea este dominată de două procese fundamentale şi contradictorii: unul de asociere, reprezentat de globalizare şi integrare regională, altul de disociere datorat separatismului politic. În acest context complex şi dinamic, interesul naţional nu-şi pierde actualitatea şi importanţa în relaţiile dintre actorii statali şi nonstatali. Afirmarea sa plenară şi constantă este o dovadă a existenţei şi manifestării active a patriotismului, în dubla sa calitate de sentiment şi atitudine, individuale şi colective.
Cuvinte-cheie: atitudine, dimensiuni ale interesului naţional, globalizare, integrare regională, interes naţional, patriotism, sentiment, separatism politic.

Originalitatea Consiliului Uniunii Europene în raport cu un organ similar dintr-o organizaţie internaţională de integrare - Dr. Mădălina Virginia ANTONESCU

Prezentul articol încearcă să surprindă unele diferenţe dintre una dintre cele mai importante instituţii ale UE, Consiliul UE sau Consiliul de Miniştri, şi câteva dintre organele din structura organizaţiilor internaţionale de integrare. Există multe astfel de organizaţii care deţin, în structura lor instituţională, un organ care să ne permită o comparatie juridică cu Consiliul UE. Însă, de la început, trebuie să ţinem cont de faptul că Uniunea Europeană nu poate fi asimilată niciunei organizaţii internaţionale interguvernamentale, chiar dacă aceasta este una de integrare, deci, Consiliul UE nu poate fi nici el asimilat cu vreun organ al unei astfel de organizaţii. Totuşi, în multe organizaţii de integrare regională există un organ cu componenţă interguvernamentală şi obiective de integrare, asemănător Consiliului UE. Între cele două subiecte comparate în acest articol există însă diferenţe ţinând de natura juridică şi politică a entităţii de care aparţin, în privinţa funcţionării, componenţei, competenţelor acordate prin actul constitutiv, actelor emise şi procesului decizional în care sunt implicate.
Cuvinte-cheie: Consiliul UE, Uniunea Europeană, Consiliul Pieţei Comune MERCOSUR, Protocolul de la Tegucigalpa SICA, Parlamentul Pan-African, Consiliul de Miniştri COMESA, AFTA, ASEAN, Consiliul Ministerial SAFTA, Acordul de la Agadîr, SADC, UMA, Protocolul Guatemala, SAARC, SICA, EURAsEC, tratatul de la Marrakech, tratatul de la Lisabona, Consiliul Executiv al Uniunii Africane, Actul Constitutiv de la Lomé, Consiliul ALADI, Consiliul Prezidenţial Andin, Acordul de la Cartagena, tratatul de la Montevideo, Consiliul Andin al Miniştrilor de Externe SAI, PESC, Consiliul de Miniştri SACU, Uniunea Magrebului Arab, Consiliul Prezidenţial UMA.

<<Înapoi

Managementul resurselor pentru apărare în situaţii de criză - Dr. Mihail ORZEAŢĂ

Managementul resurselor pentru apărare ar trebui să fie un subiect de interes nu doar pentru experţi şi decidenţi, atât timp cât efectele oricărei decizii din acest domeniu pot fi resimţite de către societate, în ansamblu. Umbrela NATO nu ar trebui să fie singura cale prin care să se gândească securitatea, pentru că orice stat membru al organizaţiei are obligaţia să fie atât furnizor, cât şi consumator de securitate. Mediul global de securitate este acum mai sigur decât cel de pe vremea Războiului Rece, dar la nivel regional şi local ne confruntăm în continuare cu multe riscuri şi ameninţări. Fiecare criză determină şi o speranţă şi toţi avem responsabilitatea de a căuta şi de a descoperi acel punct de cotitură, între declin şi progres, înainte de a ne reveni. Cea mai bună cale de a manageria resursele de apărare în cursul crizelor economice şi financiare este de a gândi şi de a acţiona luând în calcul viitorul, astfel, investind în mod special în cercetare şi dezvoltare, pentru a găsi noi modalităţi de protejare şi dezvoltare a societăţii prin participarea activă a tuturor cetăţenilor.
Cuvinte-cheie: resurse de apărare, mediu global de securitate, riscuri, ameninţări, planificarea apărării.

Securitatea economică şi provocările crizei economico-financiare globale - Dr. Gheorghe MINCULETE, dr. Maria-Magdalena POPESCU

Pentru mulţi oameni, actuala criză economică a venit ca o săgeată din cer. Şi totuşi, încă din 1970, experţi din întreaga lume avertizau că economia globală se îndreaptă către o criză de proporţii. În anii ’60, ţările vestice au concluzionat că extracţia petrolului, exploatările miniere şi amplasarea sondelor de extracţie în diverse zone (care, inevitabil, au fost poluate) reprezintă un preţ mult prea mare pentru producţia în masă. În 1968, o mână de industriaşi, politicieni şi oameni de ştiinţă, care dispuneau de suficiente venituri pentru a elabora studii şi a aplica teste computerizate, care să scoată la suprafaţă, la nivel virtual, dezastrele economice prin care trecem astăzi, a înfiinţat Clubul de la Roma, iar primul lor raport - „Limitele creşterii“- a şocat autorităţile şi instituţiile media din întreaga lume. Raportul s-a bazat, în principal, pe studii aplicate asupra a cinci procese globale, precum: industrializarea prea rapidă, creşterea stocurilor de produse pentru consum, terminarea resurselor neregenerabile
şi degradarea mediului înconjurător. Analiza noastră, centrată pe realităţile sumbre ale prezentului, încearcă o introspecţie în corelaţia dintre actuala criză economico-financiară globală şi securitatea economică.
Cuvinte-cheie: securitate economică, criză economico-financiară globală, turbulenţe pe pieţele internaţionale, măsuri intervenţioniste, redresarea economiei globale, noua ordine economică globală.

<<Înapoi

Securitatea economică, dimensiune organică a securităţii naţionale - Marius-Petre ROTARU

Iniţial un atribut al statului, având o singură semnificaţie, absenţa conflictului militar, termenul de „securitate” a evoluat de-a lungul timpului, de la înţelesul tradiţional, unde se pune accentul pe dimensiunea militară a conflictului dintre state şi a ameninţării graniţelor ţării, până la accepţiunea modernă, unde se au în vedere şi dimensiunile economice, sociale, politice, de mediu etc. Problematica securităţii nu se confundă cu funcţionarea normală a statului pe aceste dimensiuni, ci se referă numai la ameninţările care, prin dimensiunile menţionate, pun în pericol însăşi existenţa statului. Conexiunile dintre economie şi securitate, în contextul unui mediu internaţional divers, generează aspecte importante şi pline de semnificaţie. Complexitatea securităţii economice derivă atât din multitudinea de procese şi fenomene economice, sociale, financiare şi nu numai pe care o presupune, cât şi ca urmare a globalizării, văzută atât ca proces, cât şi ca fenomen care acţionează sistematic şi permanent asupra economiilor naţionale. Dinamismul său este dat de ritmul alert al proceselor şi fenomenelor economice care se produc atât la nivel naţional, cât şi la nivel global.
Cuvinte-cheie: securitate economică, globalizare, dimensiunea economică a securităţii, inflaţie, şomaj.

Rolul cooperării dintre ofiţerii de informaţii publice şi jurnalişti în timpul operaţiunilor în sprijinul păcii - Dr. Anna ANTCZAK

În secolul 21 cresc rolul media şi influenţa lor asupra aspectelor politice, economice, culturale şi sociale. Articolul prezintă rezultatelor cercetărilor întreprinse printre ofiţerii de informaţii publice şi corespondenţii de război din contingentele militare poloneze participante la operaţiunile de sprijin al păcii. Face o analiză detaliată a interdependenţelor, relaţiilor dintre cele două grupuri şi alte unităţi care acţionează pe parcursul misiunilor şi contribuţia informaţiilor publice la succesul sau eşecul misiunii. Discută rolul ofiţerilor de informaţii publice pe parcursul acestui proces şi importanţa diferiţilor factori care determină calitatea activităţii de informaţii publice.
Cuvinte-cheie: ofiţeri de informaţii publice, corespondent de război, strategie de informaţii publice.

Ideal cultural sau proiect geopolitic? Paradoxurile eurasianismului - Emanuel COPILAŞ

Atât în varianta sa clasică, fundamentată pe coordonate preponderent culturale, cât şi în cea neo, predominant geopolitică, eurasianismul îşi dovedeşte caracterul ideocratic, şi deci ideologic, în ciuda respingerii de către adepţii săi a oricărei forme de ideologie în favoarea conceptelor de natură geopolitică. Avansând concepte precum neoeurasianism prosovietic, respectiv neoeurasianism postsovietic, articolul de faţă îşi propune o trecere în revistă a fenomenului eurasianist în Rusia secolului XX şi a manierei în care a fost resorbit, după dezmembrarea Uniunii Sovietice, în politica externă a Federaţiei Ruse.
Cuvinte-cheie: eurasianism, neoeurasianism prosovietic, neoeurasianism postsovietic, politică externă, ideocraţie.

Mitul Medusei şi tehnologiile viitorului război - Dr. Sorin TOPOR

În mitologia greacă, Medusa a fost una dintre gorgone, a cărei privire putea transforma orice muritor în stană de piatră. Uciderea acesteia s-a putut realiza de către Perseus doar în timp ce dormea. Asimilând acest mit tehnologiilor militare contemporane, putem presupune că lovitura cu energie, indiferent de natura şi forma sa de manifestare, în impulsuri sau cu unde continue, are ca obiectiv principal aducerea la stadiul epocii de piatră a oricărui sistem informaţional contemporan. Ne propunem să prezentăm acele aspecte care vor determina revizuirea principiilor doctrinare datorită pericolului utilizării armelor cu energie dirijată de către un potenţial agresor, concomitent cu reliefarea facilităţilor oferite de utilizarea controlată a acestor arme în cadrul operaţiilor militare specifice erei informaţionale pe care o parcurgem şi combaterea flagelului terorist.
Cuvinte-cheie: Arme cu energie dirijată.

Elemente definitorii, aspecte pozitive şi negative ale globalizării - Iulia Frasina TĂNASE

Globalizarea este o realitate a lumii contemporane, care îşi pune amprenta asupra tuturor nivelurilor activităţii umane: economic, politic, militar, social, cultural, ştiinţific, tehnologic sau ecologic. De-a lungul anilor, ea a fost abordată din diverse unghiuri de vedere, deseori a fost controversată şi niciodată nu a putut fi definită. Toţi încearcă să câştige de pe urma oportunităţilor globale create şi să evite vulnerabilităţile, dar nimeni nu reuşeşte în totalitate.
Cuvinte-cheie: globalizare, societăţi multinaţionale, grupuri industriale, migraţie.

<<Înapoi