Impact strategic

Modalitate consolidată de extindere a politicii de vecinătate a UE, Parteneriatul Estic, pe cale de a se lansa în această primăvară la Praga, orientează preocupările de cooperare ale organizaţiei europene spre zona extinsă al Mării Negre şi zona Caucazului, operaţionalizând o soluţie care, prin strângerea legăturilor politice şi economice cu Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica Moldova şi Ucraina, va contribui, se estimează, la propagarea stabilităţii şi securităţii în spaţiul răsăritean, dominat de provocări şi ameninţări numeroase, al fostelor republici sovietice. Realizările anterioare din sfera politicii europene de vecinătate pot constitui o garanţie a unei evoluţii pozitive a statelor în cuprinsul noii iniţiative, ca urmare a implicării active, multilaterale a Uniunii în problemele vecinătăţii estice.
Noul forum regional de cooperare multilaterală, considerat o prioritate a preşedinţiei cehe a Uniunii, aspiră să adâncească dimensiunea estică a politicii europene de vecinătate, completând, astfel, instrumentele existente, ca Sinergia Mării Negre, iniţiativă românească deschizătoare de drumuri în soluţionarea problemelor spaţiului ponto-caspic, cu această iniţiativă, ce are ca autori Polonia şi Suedia şi promite o cooperare mai strânsă cu statele respective, care speră să obţină din aceasta un sprijin real pentru o eventuală aderare.
Abordând acest subiect înaintea summit-ului dedicat Parteneriatului Estic, din luna mai, ne-am oprit, în rândurile de faţă, la impactul estimat al iniţiativei asupra statelor respective şi efectul scontat al acesteia asupra stabilităţii şi securităţii UE.
Cuvinte-cheie: UE, stabilitate, dezvoltare, Parteneriat Estic.

Negocieri limitate, dar război nelimitat în Orientul Apropiat - Dr. Constantin-Gheorghe BALABAN

Fâşia Gaza - controlată de mişcarea Hamas1 încă din iunie 2007 - este un coşmar pentru israelieni, de peste o jumătate de secol. Ofensiva israeliană a fost declanşată la 27 decembrie 2008, după ce Hamas, care a preluat prin forţă puterea în acest teritoriu, în iunie 2007, nu a reînnoit un armistiţiu de şase luni, care a expirat la 19 decembrie 2008. Liderii Hamas au promis din nou ştergerea de pe hartă a Israelului2, iar oficialii israelieni au exclus orice armistiţiu în următoarele zile.
Israelul, după cum declara preşedintele israelian Shimon Peres, doreşte să se ajungă la „o încetare a terorismului“, „nu la un armistiţiu“ cu Hamas în Fâşia Gaza. În cele trei săptămâni de ofensivă care au urmat, cel puţin 1.203 palestinieni au fost ucişi, între care 410 copii şi 108 femei, şi peste 5.300 de persoane au fost rănite, iar costul distrugerilor provocate infrastructurilor din Gaza se ridică - potrivit Biroului central palestinian pentru statistici - la 476 milioane dolari.
Rusia şi-a exprimat, la 25 decembrie 2008, susţinerea faţă de preşedintele palestinian Mahmoud Abbas, contestat de mişcarea islamistă Hamas, şi faţă de procesul de pace cu Israelul, pe care Moscova vrea să îl accelereze, găzduind o conferinţă internaţională consacrată Orientului Mijlociu, în 2009.
Conjunctura actuală din zonă ar putea readuce în prim plan forţele Fatah, o grupare mult mai puţin radicalizată decât Hamas, şi chiar să oficializeze poziţia principalului partid palestinian aflat în opoziţie cu Hamas.
Cuvinte-cheie: Orientul Mijlociu, Gaza, Hamas, Israel.

<<Înapoi

România – moderator al echilibrului de putere în Regiunea Extinsă a Mării Negre - Marius PRICOPI

Principiu călăuzitor al relaţiilor internaţionale în ultimele trei secole, balanţa de putere nu mai este astăzi una sistemică, ci una a subsistemelor. Pornind de la analiza intereselor şi a relaţiilor de putere existente în zona Mării Negre, acest studiu argumentează că, într-un astfel de spaţiu dificil şi complex, stabilitatea nu poate fi realizată decât printr-o ajustare realistă a diferitelor interese aparţinând actorilor implicaţi.
Urmărind să transforme spaţiul pontic într-unul stabil şi prosper, România trebuie mai întâi să armonizeze şi să echilibreze aceste interese, acţionând astfel ca un autentic moderator al echilibrului de putere în Regiunea Extinsă a Mării Negre.
Cuvinte-cheie: echilibrul de putere, România, regiunea Mării Negre.

Jocuri geostrategice la est de Marea Neagră - Dr. Grigore ALEXANDRESCU

Încheierea războiului dintre Rusia şi Georgia, în august 2008, nu a adus pacea şi liniştea mult visată de popoarele din jurul Mării Negre. Un fenomen straniu şi-a făcut loc în geopolitica eşichierului. Dacă până atunci cvasimajoritatea dezbaterilor pe tema securităţii Zonei Extinse a Mării Negre subliniau faptul că multitudinea şi diversitatea conflictelor îngheţate sunt principala cauză a stabilităţii precare a regiunii, începutul anului 2009 avea să demonstreze altceva.
Acum, bazele militare sunt miza jocurilor geostrategice. Globalizarea nu a adus cu sine numai ecourile recesiunii mondiale asupra spaţiului, ci şi ambiţia marilor puteri de a-şi exercita influenţa asupra unei zone atât de bogate în resurse, o posibilă cale de ieşire din criză.
Cuvinte-cheie: Zona Extinsă a Mării Negre, NATO, Rusia, Georgia, Abhazia, Kârgâstan, Uzbekistan, Kazahstan, Tadjikistan, baze militare, geostrategie.

Controlul parlamentar asupra Politicii Europene de Apărare şi Securitate - Cristina BOGZEANU

Reuniunea Consiliului European de la Köln din 1999 a marcat începutul cristalizării conceptului de Politică Europeană de Securitate şi Apărare (PESA). Dezvoltarea unei astfel de dimensiuni la nivel european are multiple implicaţii în legitimitatea democratică a măsurilor adoptate în acest cadru.
Abordarea noastră demonstrează că deficitul democratic al UE este potenţat de modul specific de adoptare şi punere în practică a PESA. Gradul de legitimitate al acestei politici a constituit tema centrală a numeroase dezbateri.
Politica Europeană de Securitate şi Apărare are nevoie de găsirea unui cadru legislativ democratic în care să funcţioneze, pentru că, în fapt, aceasta se referă la “comandă, ascultare şi secret, în condiţiile în care logica militară este foarte diferită de luarea deciziei în mod public şi deliberativ, caracteristic democraţiilor”.
Cuvinte-cheie: Parlament, control democratic, Politica Europeană de Apărare şi Securitate, securitate.

<<Înapoi

Consonanţe şi rezonanţe strategice în condiţii de normalitate, de criză şi de risc militar extrem - Dr. Gheorghe VĂDUVA

Strategia militară devine, pe zi ce trece, unul dintre domeniile care suportă şi va suporta şi în viitor dezbateri, opinii, deschideri de tot felul şi tot felul de conexiuni, interpretări, interceptări, comentarii şi chiar imixtiuni. Aşa cum se petrece totdeauna cu ceea ce se cheamă fruct oprit. Desigur, este vorba de partea vizibilă a aisbergului. În adâncuri, lucrurile stau altfel, au o altfel de logică, o altfel de dialectică. O logică a misterului şi o dialectică a ceea ce nu se vede, a adâncurilor. Şi, considerăm noi, realitatea, deja constatată şi confirmată, că partea vizibilă a strategiei (ne referim, desigur, la strategia militară) a intrat în reflectoarele analizelor şi dezbaterilor de tot felul nu este nici prea rea, nici bună. Faptul că toată lumea bună îşi dă cu părerea despre strategia militară (chiar dacă n-o numeşte aşa) reprezintă, până la un punct, un lucru remarcabil. Trăim în văzul lumii şi, potrivit adagiului, homo sum, et nihil humani a me alienum puto (sunt om şi nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este străin), trebuie să ştim tot ce se poate şti, să gândim la tot ce ne înconjoară şi să reflectăm la tot ce suferă schimbare, transformare, devenire. Nu este prea rău, pentru că, în ceea ce priveşte obiceiul de a face strategie şi strategii, nu s-a schimbat mai nimic de-a lungul secolelor.
Strategia militară poate fi chiar beneficiară a acestor dezbateri, în pofida faptului că nu-i prea pasă de ele. Ea îşi urmează drumul ei şi, din câte cunoaştem noi, nu renunţă niciodată la raţiunea ei de a fi, deşi, în ultimele decenii ale secolului trecut, a ieşit masiv de pe porţile domeniului militar şi s-a plantat cu succes cam peste tot pe unde a existat şi există conflict, inclusiv în economie, în finanţe, în relaţiile internaţionale etc., dând roade cât se poate de semnificative. Pentru că strategia scoate acţiunea din patul lui Procust, îi dă flexibilitate, abilitate, consistenţă, inteligenţă şi capacitate de a se adapta la dialectica sau dinamica bogată şi creativă a voinţelor care se confruntă pentru a rezolva diferendul dintre ele. Strategia militară nu ţine numai de arta războiului, ci ea fundamentează, expertizează şi pune în operă acel precept al tuturor timpurilor omenirii potrivit căruia a trăi înseamnă a lupta.
Cuvinte-cheie: strategie, decizie, expertiză, conflict, operativ, tactic.

Grupurile de interese şi securitatea umană - Dr. Petre DUŢU

Într-o societate democratică, securitatea umană constituie unul dintre obiectivele majore ale acesteia. La înfăptuirea acestui deziderat un rol semnificativ îl joacă şi grupurile de interese, în calitatea lor de entităţi ce-şi propun să apere, prin mijloace diverse, drepturile omului, să influenţeze activitatea decidenţilor politici în direcţia satisfacerii aşteptărilor şi doleanţelor celor pe care îi reprezintă. Sfera de activitate a grupurilor de interese este largă, ea incluzând de la domeniul economic la cel de mediu. De aceea, activitatea lor se intersectează consistent cu cea a grupurilor de presiune şi de lobby.
Cuvinte-cheie: securitate umană, nevoile omului, grup de interese, grup de presiune, grup de lobby.

<<Înapoi

Mediul de securitate în Europa Centrală şi de Est prin prisma strategiilor de securitate ale României, Ungariei, Cehiei şi Slovaciei - analiză comparativă - Dr. Georgeta CHIRLEŞAN

Strategiile de securitate joacă un rol important în conturarea relaţiilor externe, în definirea nivelului de interacţiune dintre diverşi actori strategici, în înţelegerea mediului de securitate şi, mai ales, în prognozarea unor evoluţii şi tendinţe ale acestuia. Care sunt valorile şi interesele naţionale ale ţărilor, ce ameninţări, riscuri şi provocări - cu gradele aferente de iminenţă - pot exista, care sunt obiectivele şi sarcinile ce stau în faţa ţărilor respective, de ce instrumente de implementare a strategiei pot ele uza – toate acestea reprezintă elemente ce trebuie cuprinse în cadrul unui demers de analiză comparativă a strategiilor de securitate naţionale.
O analiză comparativă a strategiilor de securitate ale României, Ungariei, Cehiei şi Slovaciei poate conduce la identificarea unor similarităţi, diferenţe şi particularităţi în ceea ce priveşte structura şi conţinutul lor, elemente utile în reliefarea modului în care aceste strategii naţionale se încadrează în contextul celei a Uniunii Europene şi în înţelegerea mediului actual de securitate regională în Europa Centrală şi de Est. Acestea sunt câteva aspecte pe care am încercat să le identificăm în paginile următoare.
Cuvinte-cheie: strategii de securitate, securitate regională, Europa Centrală şi de Est.

Abordări ale relaţiei biunivoce securitate – identitate - Mirela ATANASIU

Securitatea şi identitatea constituie drepturi intrinseci, dobândite de indivizi de-a lungul timpului şi, implicit, de comunităţile de indivizi, cu reprezentări comune. Dreptul la securitate şi dreptul la identitate sunt cuprinse în toate documentele şi legislaţiile internaţionale şi emană din cultură şi civilizaţie. Conceptele de „naţiune” şi „cetăţenie” sunt în continuă evoluţie, extinzând drepturile omului atât pe orizontală, cât şi pe verticală, căpătând forţă motrice tot mai mare, dar numai prin puterea emanată de la stat, ca subiect de drept internaţional cu statut juridic legitim. Prin extrapolare, identităţile pot fi ale indivizilor sau grupurilor de indivizi organizaţi social sub umbrela identităţii etnice, identităţii religioase, identităţii sexuale, identităţii politice, identităţii sociale etc.
Cuvinte-cheie: securitate, identitate, naţiune, dreptul la identitate, dreptul la securitate, securitate identitară, securitate societală

Recrudescenţa fenomenului terorist în epoca actuală. Proliferarea terorismului economic - Ilie PENTILESCU

În secolul XXI, multe dintre fenomenele care afectau securitatea internaţională s-au modificat radical. Numeroşi factori, precum globalizarea economică, transparenţa graniţelor, tehnologia informaţiilor, au contribuit decisiv la acest proces.
Fenomenul terorist s-a adaptat şi el modificărilor mediului internaţional, cunoscând, după anul 2001, o diversificare fără precedent a modalităţilor de manifestare. Evoluţia fenomenului terorist la acest început de mileniu s-a datorat, printre altele, revizuirii strategiei şi tacticii principalelor grupări teroriste, accentuării compartimentării şi specializării, orientării acţiunilor şi asupra obiectivelor de infrastructură, proliferării actelor de terorism prin sacrificiu şi diversificării surselor de ordin logistic. Terorismul internaţional constituie una dintre principalele ameninţări la adresa societăţii umane şi a stării de siguranţă naţională a statelor lumii, continuând să reprezinte un pericol deosebit de grav, atât pentru structura şi coeziunea socială, cât şi pentru securitatea indivizilor şi a statelor.
Acest flagel a devenit atât de prezent în societatea contemporană, încât, practic, nu există zi în care mass-media să nu prezinte un act terorist. Fenomenul a cuprins întreg mapamondul, vizând deopotrivă statele bogate şi statele sărace, democraţiile moderne sau ţările din lumea a treia. Prin imprevizibilitatea sa, prin sfidarea normelor vieţii civilizate şi a oricărei raţiuni, acest agresor, care se ascunde sub o mie de feţe, este un duşman deosebit de virulent. Deşi întreaga societate este marcată de cruzimea cu care sunt înfăptuite actele teroriste şi de urmările acestora, acest fenomen este în progresie continuă, proliferarea lui accentuându-se chiar în condiţiile declanşării războiului împotriva terorismului.
Cuvinte-cheie: terorism, terorism economic, finanţarea terorismului.

<<Înapoi

Geopolitică şi globalizare: statul-naţiune în lumea postmodernă - Dr. Liviu Bogdan VLAD, dr. Gheorghe HURDUZEU, dr. Andrei JOSAN

Principala sursă energetică a populaţiei, atât în prezent, cât şi în viitor, o reprezintă combustibilii fosili, în proporţie de 85%. Reţeaua de oleoducte şi gazoducte provoacă prima dispută pe plan energetic, între UE şi Rusia, la începutul anului 2006. Drept urmare, Uniunea Europeană trece la elaborarea unei politici energetice unitare pentru a reduce dependenţa faţă de resursele ruseşti. Există numeroase proiecte energetice promovate de ambele părţi, România fiind implicată în două dintre acestea.
Cuvinte-cheie: geopolitică, globalizare, relaţii internaţionale, resurse energetice.

În căutarea multipolarităţii. Dimensiuni şi perspective ale parteneriatului ruso-chinez la început de mileniu - Emanuel COPILAŞ

Era internaţională care a început după încheierea Războiului Rece este caracterizată, în principal, de ameninţări la adresa securităţii, tensiuni etnice şi instabilitate geopolitică. Supremaţia Americii, liderul indiscutabil al confruntării ideologice cu URSS, este contestată astăzi de noile puteri în ascensiune ale Eurasiei. Pentru o mai bună reprezentare a propriilor interese, China şi Federaţia Rusă au iniţiat la finalul anilor 1990 un „parteneriat strategic”. Scopul său major rezidă în contrabalansarea preeminenţei Americii asupra Eurasiei, şi, în special, asupra Asiei Centrale. Cu toate acestea, contestatarii au la rândul lor propriile diferende de soluţionat, şi acest aspect influenţează într-o măsură considerabilă natura şi funcţionalitatea parteneriatului lor. Aşa cum anunţă şi titlul, articolul de faţă încearcă să ofere o viziune de ansamblu asupra dimensiunilor şi perspectivelor pe care relaţiile ruso-chineze le conţin la începutul secolului XXI.
Cuvinte-cheie: parteneriat strategic, geoeconomie, hegemonie americană, cooperare militară, incongruenţe geopolitice.

O propunere privind crearea unui drept internaţional al energiei - Mădalina Virginia ANTONESCU

În prezentul articol încercăm să concepem premisele juridice necesare pentru elaborarea unui corp de norme juridice legate strict de domeniul energiei şi al activităţilor cu energie, din perspectiva dreptului internaţional public. DIP este privit ca un cadru general normativ pentru dreptul internaţional al energiei. În prezent, există anumite documente internaţionale speciale cu valoare juridică obligatorie care sunt incidente în ceea ce priveşte energia şi activităţile legate de energie, fiind vorba în special de tratatul Cartei Energiei. De asemenea, există şi documente internaţionale cu valoare generală pentru DIE, precum Carta ONU, Carta Drepturilor şi Îndatoririlor Economice ale Statelor, rezoluţia AG.ONU 1803 din 1962 privind suveranitatea permanentă a statului asupra resurselor sale naturale, Pactele Internaţionale din 1966, Convenţia din 1958 asupra platoului continental, Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării din 1982, precum şi alte tratate, convenţii internaţionale sau rezoluţii ale AG.ONU cu incidenţă în acest domeniu. Prin urmare, nu se poate afirma că se pleacă de la zero în elaborarea DIE ci doar că trebuie pornit un proces de cristalizare a normelor specifice DIE începând cu reglementările juridice deja existente în DIP. În prezentul articol legăm DIE în mod fundamental de DIP, din care trebuie să se inspire în dezvoltarea actualelor norme juridice legate de energie cât şi în elaborarea unor norme specifice privind relaţiile dintre state ca entităţi suverane şi nu ca entităţi acţionând de iure gestionis (calitate interesând dreptul comerţului internaţional şi nu DIE aşa cum este conceput el în acest articol, ca parte integrantă a DIP). Nu există un conflict între principiile de DIP (care se aplică, în opinia noastră, automat şi în cadrul DIE) şi principiile dreptului comerţului internaţional deoarece DIE, aşa cum îl concepem aici, nu se dezvoltă din această ramură de drept (ca drept privat) cât şi datorită calităţii de iure imperii pe care o are statul în relaţiile de DIP şi, implicit, de DIE.
Cuvinte-cheie: ius cogens, reglementări în domeniul energiei, drept internaţional public, drept internaţional al energiei.

<<Înapoi