Impact strategic

În acest spaţiu în care persistenţa crizelor şi conflictelor reprezintă, de secole, o constantă a realităţii - ne referim la Balcani -, neimplicarea permanentă şi cu toate forţele a Europei în problematica stabilităţii şi dezvoltării lasă un câmp larg extensiei riscurilor, pericolelor şi ameninţărilor la adresa păcii, securităţii şi prosperităţii continentului.
Situaţia din Kosovo, mai ales, îndeamnă liderii europeni şi euro-atlantici să se angajeze activ în soluţionarea problemelor complexe ale Balcanilor de Vest, cooperarea intraregională şi cu statele regiunii, crearea instituţiilor democratice, lupta împotriva corupţiei şi a crimei organizate, integrarea acestui spaţiu în UE şi NATO, ca soluţie a unui viitor de pace şi dezvoltare durabilă.
Într-o proiecţie optimistă, viitorul Balcanilor şi al Europei are înfăţişarea unei construcţii unite, rod al unor sforţări comune pe plan economic, politic, social, cultural şi securitar, al unor evoluţii interne şi regionale sănătoase, al unor procese de reformă radicale, al integrării europene şi euro-atlantice.
Cuvinte-cheie: Kosovo, Balcanii de Vest, NATO, UE.

Parteneriate şi alianţe economice. Facilităţi şi oportunităţi româneşti - Doina MUREŞAN

Interacţiunea şi interdependenţa economică dintre statele lumii determină o coordonare concentrată a eforturilor pentru securitate. Astfel, s-a trecut de la confruntarea directă dintre marile puteri la realizarea unor parteneriate între acestea, cauzele principale fiind determinate, în primul rând, de dezvoltarea economică şi tehnologică, decalajele uriaşe care se menţin şi se accentuează, reprezentând puternice surse de instabilitate şi una dintre principalele probleme ale societăţii internaţionale. Parteneriatele strategice presupun atât implicaţii politice, cât şi economice. În acest sens, se cuvin amintite parteneriatele: Rusia - UE, Rusia - SUA, Rusia - China. În calitate de stat membru NATO şi UE, România va putea să beneficieze de flexibilitate în lărgirea ariei de asistenţă din partea Băncii Mondiale şi să acceseze volume mai mari de finanţare, dacă va fi nevoie sau dacă planurile de cofinanţare vor necesita acest lucru. Dezvoltarea economică a României generează securitate, o securitate permanentă, de sistem, şi, în acelaşi timp, beneficiază de securitatea economică, în calitatea ei de securitate a structurilor şi funcţiunilor economice.
Cuvinte-cheie: organizaţii economice, parteneriat strategic, Rusia, SUA, China, India, UE, Banca Mondială

<<Înapoi

Stabilitatea lumii navigând printre strategii - Dr. Nicolae DOLGHIN

Într-o lume a neliniarităţilor, Noam Chomsky ne demonstrează cât de vulnerabile sunt, la urma urmei, marile decizii strategice. Tocmai pentru că ele ţintesc mari părţi ale lumii şi se promovează în mari perioade de timp.
Sfârşitul bipolarităţii a fost un triumf al marii strategii a Occidentului, şi o prăbuşire a ordinii mondiale stabilite la Potsdam, în 1945. Dar nu a fost urmat de instrumente care să gestioneze noua situaţie, nu a adus o ordine într-o lume tot mai haotică, dar supusă globalizării. Marea strategie a Occidentului începe să simtă povara diversităţii intereselor actorilor ei. China îi opune o concepţie filosofică verificată mii de ani, Rusia mută competiţia în planul hidrocarburilor, deocamdată, iar instituţiile internaţionale, cu excepţia ONU, sunt aceleaşi care au gestionat bipolaritatea.
Cuvinte-cheie: stabilitate, strategii, Occident, China, Rusia, Richard Nixon

Politica externă a UE şi politica securităţii energetice în Regiunea Extinsă a Mării Negre - Caspica şi Ucraina - Dr. Alexander GONCHARENKO

Peisajul european securitar trece printr-un proces de realinieri fundamentale şi transformări drastice - cele mai radicale de la încheierea Războiului Rece. Sfârşitul celor 33 de ani de eră "de Gaulle'" în Europa a determinat o avalanşă de noi ameninţări, provocări şi oportunităţi. Renaşterea Germaniei reîncarnate ca o nouă putere şi ambiţioasă putere globală devine tot mai evidentă astăzi, iar Franţa, care, în mod tradiţional, era la conducerea Europei în ultimele decenii, nu a mai avut nici resursele economice, demografice sau politice pentru a continua să se afle la conducerea europeană, şi, ulterior, să "limiteze" Germania.
Lărgită cu noile state din Europa Centrală şi de Est, UE îşi pierde acum, în mod progresiv, "anti-americanismul". Polonia şi Statele Baltice, în mod insistent, se opun rămăşiţelor Ostpolitik de pe vremea lui Willy Brandt sau a lui Schroeder şi resping categoric politica de "împăcare a Rusiei". Alte ţări din Europa Centrală şi de Est susţin, în principal, conducerea americană şi programul american de apărare antirachetă. Până şi Finlanda şi Suedia - state în mod tradiţional neutre - în mod neaşteptat, au anunţat că se vor alătura forţei NATO de reacţie rapidă şi că sunt pregătite să participe la alte activităţi NATO, în aparenţă ca primi paşi spre statutul de membru cu drepturi depline al Alianţei.
Paradigma tradiţional gaullistă a "Marii Franţe" a apus de mult timp, iar preşedintele "pro-american" Sarkozy a afirmat foarte clar că nu va susţine relaţii cu Rusia "specifice" lui Jacques Chirac, demonstrând un interes scăzut al Franţei faţă de un rol principal în problemele globale, subliniind în schimb problemele interne presante.
De asemenea, sub conducerea Angelei Merkel, Germania a intrat într-o nouă fază a relaţiilor cu Rusia. Doamna Merkel are toate şansele să devină cel mai eficient lider european al perioadei de după Războiul Rece.
Dar unele probleme serioase ar putea întrerupe cursul nou, ambiţios, al Germaniei, în politica externă şi în politica securităţii energetice. Potrivit practicii alianţelor dintre partidele germane, cancelarul conservator Angela Merkel a fost obligat să predea controlul politicii externe germane persoanei nominalizate de către social-democraţi, lui Frank-Walter Steinmeier, fostul şef de stat major al cancelarului Schroeder, care se află acum pe statul de plată al lui Putin, în calitate de preşedinte executiv al Nord Stream. Dl Steinmeier, bine cunoscut pentru orientările sale proruse, a fost "recompensat" recent cu un sprijin activ din partea dlui Schroeder şi a partenerilor săi cu origini KGB-iste, cu "perspectiva" unei circumscripţii parlamentare. Această mişcare îi permite să fie contracandidatul Angelei Merkel la următoarele alegeri parlamentare.
De aceea, această politică externă şi de securitate multivectorială nu este o unică invenţie ucraineană, iar jocurile interne de partid din Germania, între taberele proamericană şi prorusă, ar putea influenţa direct viitorul peisaj de securitate al Europei.
Cuvinte-cheie: Marea Neagră, Regiunea Caspică, Politica UE de Vecinătate, Ucraina

<<Înapoi

Punctul de vedere al comunităţii de securitate din Slovacia asupra angajării active, în domeniul securităţii, a Uniunii Europene - Elemír NEČEJ, Vladimír TARASOVIČ

Forumul Strategic Slovac - o reţea de reprezentanţi ai Parlamentului, ai structurilor guvernamentale şi experţi - a căutat răspunsuri la următoarele întrebări:
. Care este impactul creşterii în scop şi număr a operaţiunilor PESA asupra politicii de securitate şi asupra strategiei de dezvoltare în Europa?
. Va fi capabilă Uniunea Europeană să îşi întărească securitatea şi profilul politic şi să se interconecteze cu instrumentele civile şi militare din abordarea integrată a securităţii?
. În ce măsură UE este integrată sau divizată în angajamentele sale din domeniul securităţii?
. În ce măsură ar trebui UE să consolideze o abordare coordonată şi complexă a managementului crizelor în cadrul unor provocări atât de diverse precum cele cu care se confruntă lumea de astăzi?
Cuvinte-cheie: UE, PESA, operaţii conduse de UE, Republica Slovacă

Politica Externă şi de Securitate Comună în viziunea Tratatului de la Lisabona - Mădălina Virginia ANTONESCU

În cadrul acestui articol încercăm să analizăm problema compatibilităţii juridice între principiul suveranităţii statelor, ca principiu fundamental de drept internaţional şi anumite prevederi din tratatul de la Lisabona, referitoare la politica externă şi de securitate comună şi la politica de securitate şi de apărare comună, care sunt două domenii specifice ale competenţelor tradiţional statale. Este UE un tip de entitate de integrare care încearcă să pună în discuţie suveranitatea statelor ? Dacă da, statele ar trebui să se despartă de atributele lor exclusive de tip westphalian şi în aceste două domenii cheie şi să lucreze împreună pentru a elabora şi a pune în aplicare în cadrul instituţional al UE o apărare comună şi o politică europeană de externe şi de securitate, presupunând un transfer de atribute suverane în beneficiul instituţiilor UE. Dacă tratatul de la Lisabona favorizează viziunea integraţionistă sau dacă mai degrabă menţine elemente suverane, aceasta este chiar întrebarea la care încearcă să răspundă articolul de faţă.
Cuvinte-cheie: UE, PESC, Tratatul de la Lisabona, stat, suveranitatea statului

<<Înapoi

Politica de securitate şi apărare a Ungariei în noul mediu geostrategic - Dr. László NAGY, dr. Tibor KOVÁCS

Scopul acestui articol este de a prezenta cele mai importante schimbări în mediul de securitate şi situaţia din Republica Ungaria, de la încheierea Războiului Rece.
Cuvinte-cheie: Ungaria, politică de securitate, politică de apărare

Importanţa factorului economic în definirea securităţii - Dr. Leonida MOISE

Economia a jucat întotdeauna un rol important în asigurarea securităţii. Un stat care dispune de o economie funcţională, în consonanţă cu tehnologiile moderne, poate promova politici sociale majore şi o strategie de securitate corespunzătoare. În economia globală, interdependenţa între state creşte, iar un management modern implică corelarea forţelor interne cu schimbările şi tendinţele ce apar, uneori imprevizibil, pe plan internaţional. Din această perspectivă, cunoaşterea tuturor aspectelor ce ţin de dezvoltarea economică în cadrul naţional, dar şi a interferenţelor cu economia mondială capătă semnificaţii deosebite, cu implicaţii directe asupra securităţii.
Cuvinte-cheie: economie, componentă economică, securitate

Impactul atacurilor teroriste asupra economiei mondiale - Codrin Horaţiu MIRON, dr. Lucian CERNUŞCA

Atacurile de la 11 septembrie (SUA, 2001), atacurile din Londra (Marea Britanie, 2005), bombardamentele de la Sharm el-Sheikh (Egipt, 2005), bombele din trenurile de navetişti din Madrid (Spania, 2004) sunt probabil cele mai cunoscute atacuri teroriste din istoria recentă. Atacurile teroriste au provocat nu numai moartea celor nevinovaţi, dar au contribuit şi la emiterea de noi legi privind combaterea terorismului, având şi un impact sever asupra economiei globale.
Ca rezultat direct al atentatelor de la 11 septembrie, e de aşteptat ca despăgubirile din asigurări plătite să fie cele mai mari legate de un singur eveniment in istoria SUA să le depăşească cu mult pe cele provocate de orice alt act terorist din lume. Impactul asupra turismului a fost enorm, cu pierderi estimate între 7 şi 13 miliarde dolari în venituri şi 25000 de slujbe pierdute până în 2003. Piaţa bursieră s-a închis pentru 6 zile, imediat după atacuri, iar DJIA (Dow Jones Industrial Average) a căzut 684 puncte (7,1%) în acea zi şi 1369.7 puncte (14,3%) până la sfârşitul săptămânii, fiind cea mai mare cădere din istorie.
Articolul analizează două atacuri teroriste, efectele lor asupra economiei mondiale, precum şi măsurile care trebuie luate pentru a preveni efectele unor evenimente similare asupra economiei.
Cuvinte-cheie: terorism, economie globală, Plan de Continuitate în Afaceri

<<Înapoi

India - pilonul de bază al unui pol de putere în regiunea Asia - Pacific - Marina MUSCAN

Procentul de putere deţinut de India a crescut în ultimul deceniu şi va creşte în mod constant, transformând-o într-un partener atractiv la nivel zonal. Aceasta va determina crearea unui pol de putere centrat în jurul Indiei şi capabil să contrabalanseze polul de putere exercitat de China. India se află într-o zonă relativ liniştită, cu risc scăzut de declanşare a unor conflicte convenţionale de mare anvergură, de natură dihotomică. Dar, în regiune există şi o serie de conflicte latente, care pot erupe în viitor; de aceea, India îşi măreşte încet capabilităţile militare. India doreşte un loc în Consiliul de Securitate şi şansa de a determina securitatea în regiunea Asia-Pacific, pentru a-şi asigura, între altele, drum liber către resursele de petrol din Orientul Mijlociu.
Cuvinte-cheie: putere militară, risc de conflict, intenţii strategice

Declararea independenţei Muntenegrului - Dr. Dorel BUŞE, dr. Dragoş FRĂSINEANU

Muntenegru, ca stat independent, a încetat să existe după Primul Război Mondial, când s-a unit cu Serbia. Aceasta a dominat apoi regatul Sârbo-Croato-Sloven până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, iar în Iugoslavia comunistă, Muntenegru deţinea drepturi egale cu celelalte republici, în toată această perioadă neexistând probleme serioase cu Serbia. La sfârşitul celui de-al doilea mileniu, relaţiile dintre Muntenegru şi Serbia au atins cel mai scăzut nivel de când cele două republici convieţuiesc într-un singur stat comun. Un conflict în interiorul societăţii muntenegrene a fost aprins de către elita conducătoare a Serbiei în octombrie 2000, şi relaţiile dintre Muntenegru şi Serbia s-au complicat şi agravat şi mai mult. În timpul celei mai critice perioade a războiului din Kosovo şi a campaniei de bombardare a NATO din 1999, Muntenegrul şi-a declarat neutralitatea, la acel moment relaţiile dintre guvernul muntenegrean şi armata naţională iugoslavă fiind extrem de tensionate. Slobodan Miloşevici a agravat şi mai mult relaţiile dintre Serbia şi Muntenegru, prin faptul că a schimbat Constituţia Iugoslaviei în iulie 2000, guvernul muntenegrean nefiind consultat sau cel puţin informat în privinţa amendamentelor care încălcau substanţial poziţia sa în cadrul Federaţiei. Uniunea de stat cu Serbia a fost înfiinţată sub presiunea instituţiilor de la Bruxelles în 2002. Muntenegru a trebuit să-şi amâne lupta pentru independenţă timp de trei ani, perioadă care a expirat în 2005. Astfel, coaliţia a decis să continue cu referendumul, propus pentru 21 mai 2006, la care populaţia Muntenegrului a decis cu 55,4% din voturi separarea de Serbia. În urma rezultatului referendumului, Muntenegru şi-a declarat independenţa la 3 iunie 2006. Peste două zile, Adunarea Naţională a Serbiei declara Serbia succesoare în drepturi a Uniunii Statale Serbia şi Muntenegru.
Cuvinte-cheie: independenţă, Muntenegru, Serbia

Privatizarea armatei şi a războiului - o realitate? - Dr. Petre DUŢU

În prezent, au loc ample dezbateri asupra privatizării armatei şi a războiului. Practica probează că privatizarea armatei şi a războiului sunt aşteptări ale unor analişti şi politicieni, şi nu un proces real. Astfel de aşteptări se fondează pe teza că statul va renunţa la prerogativele sale: suveranitate, independenţă, integritate teritorială. Realitatea demonstrează că statele nu vor renunţa la instrumentul lor specializat în folosirea legitimă a violenţei pentru a-şi apăra şi promova interesele vitale.
Cuvinte-cheie: privatizarea armatei, privatizarea războiului, externalizarea activităţii din armată, perenitatea armatei naţionale

Suveranitatea şi relaţiile internaţionale europene - Gabriel PEREŞ

Suveranitatea statală, indiferent din ce punct de vedere o abordăm, implică existenţa unor competenţe şi capacităţi distincte, dând posibilitatea acţionării atât pe plan intern, naţional, cât şi pe plan internaţional, transfrontalier.
Integrarea în Uniunea Europeană nu trebuie asociată cu pierderea suveranităţii, conceptul evoluând pe parcurs, de la înţelesul tradiţional de la care s-a pornit, la o viziune modernă, care presupune păstrarea statutului juridic şi delegarea anumitor atribuţii, competenţe la nivel suprastatal.
Suveranitatea statului român nu va putea fi compromisă nici de integrarea europeană, nici de fenomenul globalizării. Ambele procese presupun un anume transfer de putere statală, în folos comunitar.
Cuvinte-cheie: suveranitate, stat, relaţii internaţionale

<<Înapoi