Impact strategic

Ampla desfăşurare de politici şi strategii ale UE, trecute sau prezente - Acordul Mediteranean, Acordul de parteneriat global de la Cotonou, Strategia pentru Africa, Strategia Asiei Centrale, cu Sinergia Mării Negre etc. -, vede viitorul lumii construit pe stabilitate, securitate, dezvoltare durabilă, cooperare, integrare, democraţie, dialog asupra prevenirii şi soluţionării conflictelor şi susţinerea, alături de ONU, NATO, OSCE, UA (Uniunea Africană) etc., a eforturilor de menţinere a păcii pe alte continente.
În cazul Africii, preşedinţia portugheză a Consiliului European a propus, în această vară, pentru viitorul relaţiilor euro-africane, o redimensionare şi redefinire a strategiei Uniunii, o extindere a parteneriatelor economice cu toate statele continentului, adâncirea cooperării economice regionale, a integrării şi comerţului, acţiuni împotriva sărăciei şi deşertificării, pentru securitate alimentară, drepturile omului, democraţie şi lupta contra terorismului.
Noua viziune a UE asupra legăturilor sale cu Africa face trecerea de la o strategie a relaţiilor disparate la o strategie politică integratoare, ce concordă pe deplin cu realităţile actuale ale continentului cu cele mai grave probleme de securitate şi dezvoltare.
Am mai subliniat în analizele noastre faptul că eforturile continuate din ultima vreme ale preşedinţiilor succesive ale UE indică o aplecare mai decisă a Uniunii asupra problemelor vecinătăţii. În cazul de faţă, prin această abordare diferită a problematicii Africii, se deschide un orizont politic mai clar spre o vecinătate lărgită care include spaţii ce sporesc calitatea de actor cu valenţe securitare globale al UE.

Locul şi rolul paradigmei neoliberale în promovarea cooperării şi securităţii în relaţiile internaţionale - Dr. Leonida MOISE

Paradigma neoliberală reprezintă o abordare alternativă la cealaltă paradigmă dominantă din cadrul teoriei relaţiilor internaţionale, neorealismul, şi proclamă faptul că specific sistemului internaţional contemporan este fenomenul interdependenţei complexe, care presupune că toţi actorii de pe scena mondială, statali şi nonstatali, se află în relaţii de cooperare. În asemenea circumstanţe, strategia cooperării este prevalentă, deoarece facilitează realizarea propriilor obiective ale tuturor entităţilor din sistem, iar utilizarea războiului pentru rezolvarea diferendelor între state nu mai constituie o soluţie productivă.

<<Înapoi

O mare putere asiatică - Japonia - perspective militare - Marina MUSCAN

Japonia este conştientă de faptul că acumularea de putere militară poate determina un val de neîncredere din partea celorlalte state din Asia. Japonia a încercat de-a lungul timpului să evite politica de forţă şi a dus mai mult o politică de prevenire a eventualelor stări de tensiune din zonă. Statul nipon doreşte un loc permanent în Consiliul de Securitate al ONU, bazându-se pe faptul că plăteşte 20% din bugetul organizaţiei, ceea ce face ca Japonia să fie al doilea mare contribuabil la fondurile Naţiunilor Unite.

Spre integrarea euro-atlantică în domeniul securităţii - Dr. Dario MATIKA

Pentru a ajunge la integrarea euro-atlantică în domeniul securităţii şi pentru a se adapta la standardele NATO, Croaţia implementează reforma în sectorul de apărare. Acest articol prezintă, pe scurt, evenimentele cronologice legate de sistemul naţional de securitate al Croaţiei şi nivelul de transformare atins în adaptarea la standardele şi regulile valide în NATO şi UE. De asemenea, sunt descrise condiţiile în care forţele armate croate au trebuit să se dezvolte, modul în care s-au întreprins reformele şi noua structură a armatei Croaţiei, în funcţie de o bază raţională şi realistă a nevoilor şi capabilităţilor statului.
Noua direcţie de dezvoltare a forţelor armate croate abandonează conceptul de apărare individuală şi adoptă conceptul de apărare şi securitate comune. Noua structură şi dimensiune a forţelor armate va permite o participare mai largă la operaţiuni care impun o reacţie la urgenţe din străinătate (operaţiuni de pace şi umanitare), ca şi participarea la construirea securităţii şi a încrederii, a asistenţei acordate instituţiilor civile naţionale. De aceea, Forţele Armate ale Croaţiei vor fi instrumentul actualizării securităţii internaţionale şi a încrederii în cadrul şi regulile comunităţilor euro-atlantice şi a organizaţiilor internaţionale de securitate.

Originalitatea Comisiei Europene în raport cu un executiv naţional - Mădălina Virginia ANTONESCU

Articolul de faţă încearcă să demonstreze natura juridică originală pe care Comisia Europeană, denumită în doctrina de specialitate "guvern al Uniunii Europene" o posedă, în comparaţie cu un organ executiv dintr-un stat. Se analizează diferitele sensuri ale conceptului de autoritate executivă, încercându-se, totodată, a se identifica în cadrul instituţional al UE acele instituţii care sunt dotate cu atribuţii executive, însă, care nu au primit denumirea de guvern, precum într-un stat; pot fi mai multe guverne de facto în cadrul UE sau putem vorbi doar despre Comisie, ca o unică instituţie executivă, un supra-guvern al UE ?De asemenea, sunt avute în vedere trăsăturile originale ale Comisiei, atât din punct de vedere al structurii sale şi al statutului juridic al membrilor săi, cât şi din punct de vedere al funcţiilor şi competenţelor îndeplinite de Comisie, în comparaţie cu cele ale unui guvern naţional.

<<Înapoi

Cooperarea ONU cu Uniunea Europeană pentru soluţionarea crizelor de pe continentul african - Dr. Dorel BUŞE

Cooperarea ONU cu Uniunea Europeană în gestionarea crizelor şi conflictelor în Africa are la bază prevederile Cap.VIII al Cartei şi acordurile UE-UA din anul 2000 de la Cairo. Instituirea Uniunii Africane în iulie 2002 şi crearea Consiliului de Pace şi Securitate (CPSAU) în februarie 2004 au permis să se spere că Africa poate dispune de propriile ei capabilităţi de gestionare a crizelor şi conflictelor şi a unor forţe de pace mai eficiente decât cele ale fostei Organizaţii a Unităţii Africane. Ca mediatoare în negocierile de pace de la Darfur, Uniunea Africană a decis, la 16 iulie 2004, crearea Misiunii Africane pentru Darfur (African Mision in Darfour - AMIS), pentru supravegherea încetării focului. Dar amploarea dificultăţilor şi cea a mandatului AMIS au evoluat rapid.

Strategia, arta operativă şi tactica în contextul politicii de securitate viitoare - Dr. Constantin MOŞTOFLEI

Investigaţia se bazează pe o paradigmă, implicită sau explicită, pe un model, conştientizat şi acceptat de majoritatea teoreticienilor şi practicienilor români, dar şi de către cei străini.

Sensuri şi semnificaţii în actualizarea definirii securităţii prin cooperare - Ioan GRECU

Securitatea prin cooperare este o temă mult dezbătută în ultima vreme. Mai ales după ce a încetat Războiul Rece, securitatea prin cooperare este o preocupare majoră a tuturor factorilor interesaţi sau răspunzători de prezentul şi viitorul omenirii şi, de aceea, ocupă o poziţie privilegiată pe agenda relaţiilor internaţionale.
Succesele practice - România fiind un exponent şi exemplu de realizare a securităţii prin cooperare - le-au devansat deja pe cele ale abordării teoretice şi dezvoltării conceptuale.
Deşi nu beneficiază încă de o definire consistentă, unanim acceptată, sintagma securităţii prin cooperare a dobândit, în ultimii ani, o multitudine de sensuri şi semnificaţii.
Sensurile şi semnificaţiile atribuite atât în literatura occidentală, cât şi în cea română actualizează şi aprofundează investigarea temei, cu o reală contribuţie a mediului academic, şi sporesc utilitatea fundamentării conceptuale pentru analişti, strategi, cercetători, dar îndeosebi pentru decidenţii politicii externe, de securitate şi apărare.

<<Înapoi

Războiul în era globalizării - Mihai CRĂCIUN

Toată lumea cunoaşte modul în care s-a desfăşurat al Doilea Război Mondial, ce tehnici militare au fost utilizate, ce strategii au fost implementate etc. În cei peste 60 de ani scurşi de la finalul acestui război, tehnica a evoluat, au apărut noi strategii, au dispărut "armatele de masă", s-au elaborat metode mai eficiente de mobilizare şi demobilizare, au evoluat chiar şi pretextele utilizate în declanşarea unui război. Cel mai important pretext de război al secolului XXI este terorismul internaţional. Sub "umbrela" acestei ameninţări, marile puteri ale lumii îşi rezervă dreptul de a interveni militar în orice ţară de pe mapamond, asigurându-şi, printre altele, şi accesul la resursele energetice strategice, care reprezintă motorul economic al începutului de secol şi mileniu. Chiar dacă lumea se află în plin proces de globalizare, aceasta nu înseamnă că nu vor mai exista confruntări militare interstatale, atât în viitorul apropiat, cât şi în cel depărtat.

Războiul global împotriva terorismului şi consecinţele sale pentru relaţiile transatlantice - Dr. Jan EICHLER

Astăzi, terorismul este un fenomen global ce afectează securitatea internaţională. De aceea, şi lupta împotriva sa trebuie să fie dusă de toate statele lumii. Totuşi, "răspunsul" la atentatele teroriste trebuie să fie unul adecvat situaţiei, şi nu produsul afectivităţii unor conducători de state. Efectele erorilor comise în ceea ce priveşte lupta împotriva terorismului global, după atentatele din 11 septembrie 2001 din SUA, se vor resimţi în timp de toată lumea.

Terorismul internaţional şi mass-media - Dr. Petre DUŢU

Terorismul internaţional reprezintă una dintre ameninţările cele mai serioase în materie de securitate. El îşi face cunoscută prezenţa, în lume, printr-o gamă sporită de metode, atât violente (atentatele), cât şi nonviolente (comunicate, revendicări, jurăminte, îndemnuri la recrutare). Mass-media, îndeplinindu-şi rolurile ce le revin în societate, implicit, devin unul dintre vectorii prin care actele teroriste sunt cunoscute rapid de către publicul larg. Astfel, se poate vorbi de un impact semnificativ al terorismului internaţional asupra mass-media.

<<Înapoi

Raporturile între statul român şi comunicaţiile de stat - Marcel OPRIŞ

Societatea românească se află în mijlocul unor profunde transformări politice, economice, sociale şi culturale. Acest ansamblu de transformări afectează viaţa fiecăruia dintre noi.
Modificarea unei orânduiri sociale prin schimbarea regimului politic, în speţă tranziţia de la o societate condusă, coordonată şi supravegheată în mod totalitar la o societate de esenţă raportată la autodeterminare, libertate de expresie şi mod de organizare, democratic, unde statul, având bine integrată separaţia între puterile sale, nu deţine decât un rol coordonator, diriguitor, de politică, singura pârghie de intervenţie fiind forţa proprie de coerciţie, aplicabilă în cazuri bine determinate şi delimitate, a reprezentat o evoluţie socială majoră, care nu s-a realizat imediat, societatea umană trebuind să înveţe a aplica noile reguli ale jocului, noile concepte, fundamente şi idei.
În concordanţă cu nivelul său de dezvoltare, cu obiectivele şi dificultăţile tranziţiei de la un tip de orânduire la altul, România s-a concentrat în această perioadă pe esenţa unor reforme concertate, pentru a-şi îmbunătăţi stabilitatea, stadiul reformelor şi nivelul de integrare cerut de noile tendinţe politice, economice şi sociale la nivel internaţional.
În acelaşi timp, transformările inerente unei societăţi în tranziţie s-au suprapus cu modificările structurale de viziune în modul de a comunica dintre oameni, astăzi putându-se vorbi de aşa-zisa Societate Informatică, o societate a cunoaşterii.
Particularizând cazul României, în contextul actual, acest tip de societate va depinde cu siguranţă de performanţele infrastructurilor critice ale ţării, de exemplu, sistemele de producere, transport şi distribuţie a energiei, sistemele de telecomunicaţii, sistemul bancar, sistemele de transport aerian, naval, pe cale ferată şi pe cale rutieră, sisteme care vor putea fi tot mai mult accesate din interiorul graniţelor naţionale, dar şi din afara acestora, având un rol primordial şi în redefinirea doctrinei de securitate naţională.
În cadrul acestor evoluţii, s-a aflat şi se află şi domeniul comunicaţiilor, un domeniu marcat de o dinamică de dezvoltare nemaiîntâlnită până acum în România, singura creştere mai accentuată fiind reprezentată de domeniul IT, cele două concepte fiind în acest moment într-un stadiu clar de interdependenţă şi complementaritate, în anumite subdomenii ajungându-se până la punctul de a se confunda, create fiind pentru îndeplinirea unei necesităţi fundamentale a societăţii: nevoia de comunicare.
Între acestea un rol important, particular prin conceptul dezvoltat, îl reprezintă comunicaţiile de stat.

<<Înapoi

Există o soluţie viabilă pentru Kosovo? - Dr. Constantin-Gheorghe BALABAN

Doi ani de negocieri nu au permis găsirea unei soluţii pentru statutul final al Kosovo, provincie sârbă cu populaţie majoritar albaneză aflată sub administrare ONU din 1999.
Albanezii din Kosovo au anunţat că vor declara independenţa imediat după 10 decembrie, soluţie susţinută de Statele Unite şi cea mai mare parte a ţărilor UE. Oficialii de la Belgrad contestă ideea acordării independenţei Kosovo promovată de Statele Unite, iar argumentele Serbiei se bazează pe principiile dreptului internaţional, consfinţite de Carta ONU. Rusia, aliat tradiţional al Serbiei, o susţine în încercarea sa de a-şi păstra controlul asupra acestei provincii. Totuşi, sunt tot mai multe semnale conform cărora Serbia îşi focalizează, acum, atenţia asupra acţiunilor pe care trebuie să le întreprindă în cazul în care Kosovo îşi va declara unilateral independenţa, cu sprijinul unor puteri occidentale.
Miniştrii de externe europeni evaluează la Bruxelles situaţia după alegerile legislative din Kosovo şi cer liderilor de la Priştina să nu se grăbească să dea o declaraţie unilaterală de independenţă.
Ultima rundă, considerată decisivă, care a avut loc la Baden, lângă Viena, cu medierea troicii formate din reprezentanţii SUA, Rusiei şi UE, nu a dat mari speranţe privind viitorul provinciei.

Implicaţiile Moratoriului Rusiei asupra Tratatului Forţelor Convenţionale în Europa - Dr. Federico BORDONARO

La 7 noiembrie, Camera Inferioară a Parlamentului Rusiei, Duma de Stat, a aprobat în unanimitate Legea Preşedintelui Vladimir Putin, de suspendare a participării Moscovei la Tratatul Forţelor Convenţionale în Europa (CFE), deşi nici versiunea originală şi nici versiunea amendată a acordului nu permit suspendarea. Potrivit unui raport datat 13 noiembrie şi emis de RIA-Novosti, "Moratoriul se va aplica începând cu 12 decembrie, după aprobarea finală a Camerei Superioare a Parlamentului, aşteptat să voteze chestiunea la 16 noiembrie, şi a Preşedintelui Putin".
Aşadar, Rusia a transpus în practică ceea ce ameninţase că va face, la 26 aprilie 2007. În acea zi, în mesajul anual referitor la starea naţiunii, Putin a anunţat că Rusia va impune un "moratoriu" asupra Tratatului CFE, dacă statele membre NATO nu vor reuşi să ratifice versiunea modificată a Tratatului, datată 1999. Moscova subliniază că Rusia este una dintre puţinele state din lume care a ratificat acordurile revizuite, împreună cu Kazahstan, Belarus şi Ucraina. De asemenea, subliniază faptul că Estonia, Letonia şi Lituania - acum membre NATO - nu au ratificat încă nicio versiune a Tratatului CFE.

<<Înapoi