Impact strategic

Lumea în care trăim este o lume interdependentă. În această dimensiune a interdependenţei, ea a progresat imens, înalta tehnologie şi tehnologia informaţiei au permis realizarea unor performanţe cu totul deosebite, care ne apropie semnificativ de multvisata societate a circulaţiei libere a informaţiei, de o societate puternică, de tip integral, societatea cunoaşterii, unde omul devine într-adevăr o fiinţă supremă pentru om.
Din păcate, această perspectivă nu rezolvă în mod automat toate problemele lumii, nu aduce pacea sperată şi nici liniştea visată, nu elimină ipso facto sărăcia, nedreptatea, decalajele, conflictualitatea. După cum bine se ştie, în această lume cu o componentă ultramodernă şi alta în epoca de piatră, în jur de 45 de milioane de oameni mor anual de foame şi de malnutriţie, în timp ce alte câteva milioane sunt nevoiţi să-şi părăsească căminele, să se refugieze şi să sufere din cauza războaielor, conflictelor, crizelor şi calamităţilor de tot felul.

Unitatea şi diversitatea culturilor strategice în Europa - Dr. Hervé COUTAU-BÉGARIE

Europa se aventurează, în sfârşit, în domeniul apărării. După multiple tergiversări, ţările din Uniunea Europeană au căzut de acord în privinţa unei politici de securitate comune, preludiul unei politici comune de securitate şi de apărare. Din acest moment, există o voinţă politică ce a generat o dinamică instituţională. Au fost fixate obiective, a început să se schiţeze o structură europeană de apărare, cu siguranţă, în mod anevoios şi având preocuparea de a nu concura NATO, dar, în fine, a dispărut un tabu: acela că Europa pare a fi pe punctul de a se dota cu capacitatea militară care îi lipsise până atunci şi o împiedicase să se afirme, deplin, pe scena internaţională, în calitate de actor principal. "Cu militarul nu puteţi face tot, dar fără militar nu puteţi face nimic". (Raymond Aron).
Este încă prematur să ştim dacă toate obstacolele vor putea fi depăşite. Aici ne lovim de problema centrală care nu mai poate fi eludată: apărarea este, chiar mai mult decât moneda, atributul suprem al suveranităţii, ultima ratio regum. Europa apărării nu va exista, cu adevărat, decât în ziua în care Europa va fi pe deplin o entitate politică, oricare ar fi forma sa juridică. Trebuie să constatăm că noi suntem încă departe de acest lucru, că statele nu înţeleg să renunţe la competenţa lor în materie şi că Uniunea Europeană pare a fi, din acest moment, condamnată să continue, o perioadă încă nedeterminată, politica paşilor mici.

Actualităţi în geopolitica Mării Negre la sfârşitul anului 2006 - Dr. Grigore ALEXANDRESCU

Trecerea în noul an va aduce, odată cu accederea României şi Bulgariei în UE, şi graniţa răsăriteană a spaţiului comunitar la ţărmurile Mării Negre. Evenimentul nu poate fi trecut cu vederea nici de către Uniunea Europeană şi nici de către statele de pe eşichierul pontic. Interferenţele dintre politica europeană şi politicile şi strategiile riveranilor au început să dea reverberaţii in geopolitica Mării Negre. Accentele acestora au devenit din ce în ce mai înalte în preajma Summit-ului NATO din noiembrie a.c., la care state din zonă au căutat să se prezinte cât mai bine, în speranţa că vor fi acceptate ca potenţiale candidate la aderare.

<<Înapoi

Identitatea naţională şi identitatea europeană - Dr. Petre DUŢU

Identitatea naţională şi identitatea europeană sunt două concepte puternic vehiculate în mass-media şi în discursurile unor politicieni. Ambele încearcă să descrie principalele caracteristici ale unor grupuri mari de oameni care trăiesc şi muncesc în comun, fie datorită voinţei lor, fie ca urmare a dezvoltării lor de-a lungul timpului. Cert este faptul că identitatea este atât un dat (identitatea naţională), cât şi o construcţie voluntară şi conştientă (identitatea europeană).

Mediul european de securitate: coordonare, cooperare, competiţie - Pascu FURNICĂ

Acest articol analizează modul în care instituţiile europene interacţionează în mediul european de securitate, relaţiile dintre cele trei instituţii majore de securitate din Europa, şi anume: NATO, OSCE şi UE. Pentru a analiza aceste aspecte, s-au comparat instituţiile respective în trei domenii importante (lărgire, evoluţie a responsabilităţilor şi coordonarea proceselor de transformare). Scopul a fost de a identifica domeniile în care cooperează, în care se suprapun şi în care există competiţie între ele. Nivelul de analiză este cel sistemic, încercând să se identifice interacţiunea dintre evoluţia respectivelor organizaţii.

Concepţia UE de formare profesională în domeniul PESA. Consecinţe pentru educarea şi instruirea poliţiştilor şi jandarmilor români - Marius MILITARU, dr. Ion DRAGOMAN

Autorii analizează consecinţele pe care le are concepţia UE de formare profesională în domeniul PESA asupra educării şi instruirii poliţiştilor şi jandarmilor români. Operaţiile multinaţionale implică utilizarea, sub mandatul organizaţiilor internaţionale competente, a forţelor militare şi de poliţie ale statelor naţionale. Condiţiile profesionale pe care trebuie să le îndeplinească membrii acestor forţe sub aspectul educaţiei şi instruirii sunt prevăzute, de obicei, în acordurile pe care organizaţia care instituie forţa multinaţională le încheie cu fiecare stat participant, indiferent că este vorba de o structură amplă (ca UE), de o structură ad-hoc (cum sunt operaţiile desfăşurate de ONU) sau de o alianţă cu caracter de stabilitate (cum este NATO).

Acquis-ul justiţiei şi afacerilor interne, condiţia unei ordini politice europene - Dr. Victor AELENEI

Acquis-ul Justiţiei şi Afacerilor Interne reprezintă paradigma europeană veritabilă, concepută să asigure în spaţiul bătrânului continent libertatea, securitatea şi dreptatea oricărui cetăţean, contribuind, astfel, la creşterea bunăstării. Instituţiile europene şi naţionale care manageriază domeniul afacerilor interne şi al justiţiei trebuie să supravegheze permanent şi să contracareze acţiunile criminalităţii organizate la nivel internaţional pentru protecţia vieţii europene comunitare.

<<Înapoi

Egalitatea de şanse în Uniunea Europeană - Mirela ATANASIU

Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitatea şi drepturile lor. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte una faţă de cealaltă în spiritul fraternităţii şi respectării drepturilor şi libertăţilor proclamate în prezenta Declaraţie (Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, n.n.), indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau de orice alt tip, origine socială, bogăţie, naştere sau orice alte circumstanţe.
Egalitatea de şanse asigură, în mod real, că nu se vor face diferenţe pe motive de situaţie statală: politică, judiciară sau internaţională, ori dacă teritoriul de care aparţine persoana este independent, sub tutelă, neautonom sau supus unor restricţionări de suveranitate. Fiecare fiinţă umană are dreptul la viaţă, libertate şi securitate proprii. Pe această bază, care cuprinde întreaga legislaţie europeană din domeniu, este creat principiul egalităţii de şanse în Uniunea Europeană, subiect abordat în prezentul articol.

Întrebuinţarea greşită a puterii aeriene şi efectele sale la nivel strategic- Dr. Mihail ORZEAŢĂ

Rod al imaginaţiei creatoare a unor constructori vizionari, avionul a devenit obiect al speranţelor multor entuziaşti care credeau că, în sfârşit, au descoperit cheia victoriilor rapide în război. Exacerbând posibilităţile noii arme, stabilind ca obiectiv dorinţe necorelate cu posibilităţile, unii strategi şi chiar teoreticieni au sfârşit prin a lăsa impresia că avionul este un fel de "pom lăudat", deoarece nu a îndeplinit profeţiile ce i s-au făcut în Primul Război Mondial. O altă categorie de specialişti militari, în general oameni cu mai puţină imaginaţie creatoare, s-au străduit şi au reuşit, o bună perioadă de timp, să creeze falsa impresie că aviaţia este un fel de "artilerie cu tragere lungă" şi, de aceea, trebuie întrebuinţată cu precădere în misiuni de sprijinire a trupelor de uscat, şi nu în misiuni care vizează îndeplinirea unor scopuri strategice.

Strategii de securitate la începutul secolului XXI - Dr. Sorin MOISE

Un loc important în definirea securităţii îl reprezintă identificarea politicilor şi strategiilor de securitate la începutul secolului al XXI-lea. Schimbările majore care au avut loc în relaţiile internaţionale în ultima parte a secolului al XX-lea, ca urmare a dispariţiei comunismului în Uniunea Sovietică şi în ţările din sud-estul Europei, au determinat apariţia unei noi configuraţii a relaţiilor de putere, cu implicaţii nemijlocite asupra securităţii naţionale şi internaţionale. Devenită unica superputere, SUA le-au revenit responsabilităţi globale în virtutea cărora îşi exercită rolul de lider mondial absolut pe scena internaţională. Pe de altă parte, în ceea ce priveşte Federaţia Rusă, paralel cu edificarea societăţii democratice, aceasta are ca obiectiv principal, pe plan internaţional, refacerea imaginii de mare putere, serios afectată după prăbuşirea comunismului. Concluzii relevante pentru politicile şi strategiile de securitate rezultă din analiza tendinţelor ce se manifestă în Asia-Pacific, fiind un fapt deja cunoscut că, după sfârşitul perioadei Războiului Rece, centrul de greutate al politicii externe americane s-a mutat în această regiune.

<<Înapoi

Abordarea manevrieră a Războiului Îndelungat - Alin BODESCU

Articolul de faţă îşi propune să evidenţieze maniera manevrieră în care generalul John P. Abizaid abordează crizele din cea mai fierbinte regiune de pe glob.

Orientul Mijlociu - pace sau confruntare? - Dr. Constantin-Gheorghe BALABAN

Atunci când se părea că, în sfârşit, s-a ajuns la un acord şi lumea părea că poate spera într-o pace în Orientul Mijlociu, o pace care ar fi putut dura, evenimentele de pe teren au demontat această eventualitate. Iată concluzia: logica Orientului Apropiat şi a Orientului Mijlociu nu este una care să poată fi înţeleasă. Cele mai optimiste şi mai probabile predicţii, cu şanse de 100% de a fi realizabile, s-au dovedit a fi, de fapt, irealizabile.

SUA şi apărarea antirachetă naţională. Dezbateri de-a lungul a două decenii - Manuela BĂDĂLUŢĂ

Articolul prezintă istoria ideii de dezvoltare a programelor SUA de apărare naţională antirachetă, evidenţiind provocările tehnologice care au stat în calea concretizării acestei idei. Prezentarea este cronologică, corelată cu obiectivele de apărare naţională şi cu problemele tehnice întâmpinate în realizarea acestora. Programul naţional de apărare antirachetă al SUA are drept scop protejarea teritoriului american împotriva unui număr limitat de rachete balistice din partea statelor "canalie". Proiectele de apărare antirachetă au provocat critici, în special privind dificultăţile tehnice de realizare şi destabilizarea sistemului de securitate internaţională şi controlul armelor nucleare.

<<Înapoi

Impactul securitar al aderării României la UE - Vasile POPA

Alinierea României - la 1 ianuarie 2007 - la statele europene membre ale UE reprezintă evenimentul strategic cu cel mai mare impact în realitatea imediată şi de perspectivă. Moment îndelung aşteptat de milioanele de români, integrarea în comunitatea europeană are, pe lângă atât de numeroasele avantaje economice şi sociale, un beneficiu securitar remarcabil.

Despre capcanele războiului - Dr. Nicolae DOLGHIN

Conflictele de astăzi sunt rareori urmări ale unor realităţi militare. Generate de surse politice, economice, sociale, etnice, teritoriale, religioase etc., sau, în majoritatea cazurilor, de combinaţii între acestea, sunt continuate de confruntări în care prin violenţă armată se caută soluţiile. Dar, rareori, războaiele şi conflictele militare se termină aşa cum şi-au dorit iniţiatorii lor. Războaiele sunt sisteme neliniare în care rezultatele nu sunt proporţionale cu datele de intrare şi nici egale cu suma componentelor sistemului.
Războaiele sunt tot atât de neliniare ca politica. Dispun de capacitatea de a se adapta la modificări, şanse şi incertitudini generate de neliniaritate care, simultan, generează sinergie, inovaţie, schimbări şi continuitate. Toate acestea se concretizează în capcane, planificate sau nu, dorite ori întâmplătoare, minore ori cu consecinţe dramatice. Şi în aceste capcane contează mai puţin diferenţele de potenţial, chiar şi cele zdrobitoare. Capcanele îşi au regulile lor. Le bănuim în războaiele ultimilor ani: în Cecenia şi Irak, Afganistan şi Orientul Mijlociu şi în toate celelalte mai puţin mediatizate.

Criza şi războiul - Dr. Gheorghe VĂDUVA

Războiul este un fenomen social complex, un fenomen-limită. El ţine de o esenţă socială care este confruntarea. Desigur, nu orice confruntare este război, dar orice război este o confruntare, şi anume, o confruntare armată violentă. Războiul nu este un blestem, nu este o catastrofă, chiar dacă, uneori, duce la catastrofe umane, materiale, ecologice şi culturale inimaginabile. Războiul este o realitate a tuturor timpurilor. Este o modalitate de a debloca o situaţie strategică. Este o modalitate de a încheia o criză sau de a o accentua şi mai mult, de a o prelungi, de a o duce până la un prag limită, de unde urmează schimbarea, mutaţia. Este cazul războiului revoluţionar. Dar războiul nu este un dat, chiar dacă, adesea, oamenii sunt neputincioşi în faţa lui, nu este nici o pedeapsă, o fatalitate; el este o rezultantă a cumulării unor vectori politici, economici, sociali, ideologici, psihologici etc. aflaţi în confruntare, în incompatibilitate sau în concurenţă. În ultimă instanţă, războiul este un act de voinţă politică, adică un instrument violent al politicii pentru a ieşi dintr-o criză.

<<Înapoi

Elemente ale războiului global împotriva terorismului - Dr. Gheorghe MINCULETE, Romică CERNAT

Terorismul, marea ameninţare a secolului 21, a impus declanşarea războiului global împotriva acestuia. Dacă acceptăm aserţiunea unuia dintre foştii secretari de stat ai Statelor Unite, că "războiul împotriva terorismului este războiul viitorului", atunci, fără îndoială că preocupările de analiză şi prefigurare a particularităţilor sale sunt mai mult decât necesare. Imaginea completă a acestui nou tip de război, în curs de a fi conturată, trebuie creionată pas cu pas, pe baza studiului asiduu al informaţiilor existente, a cercetărilor realizate de institute de profil, a elementelor noi identificate de analiştii fenomenului război. Iar o astfel de întreprindere se poate dovedi foarte anevoioasă, pentru că, în viziunea lui John Terraine, războiul modern este asemănător unei pânze de păianjen şi, credem noi, studiul acestei construcţii complexe oferă cele mai neaşteptate concluzii.

Terorismul sinucigaş - o ameninţare globală - Ionel STOICA

Un atac terorist sinucigaş este un act prin care unul sau mai mulţi atacatori ucid alte persoane, iar odată cu acestea moare şi el. Teroristul este deplin conştient că, dacă el nu va muri în atac, atunci actul planificat nu va putea fi finalizat. În timpurile actuale, astfel de atacuri sunt executate prin detonarea explozivului transportat de terorist, fie cu ajutorul unor maşini (denumite maşini-capcană), fie încorporat în veste sau centuri.
Datorită avantajelor pe care le oferă, această "armă" a fost utilizată frecvent în decursul timpului. Pentru a ne referi numai la timpurile moderne, ea a fost utilizată de piloţii kamikaze japonezi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial (aceştia declanşau explozia avioanelor proprii asupra vaselor militare americane din Oceanul Pacific), de diferite grupări teroriste şi extremiste, dar şi de mişcările de rezistenţă, inclusiv de grupările insurgente sau de gherilă.

Self-terorism - Cristian DELCEA

Identitatea self-terorismului este rezultatul procesului de explorare şi structurare a propriilor caracteristici, în urma căruia rezultă interfaţa terorism-grup-ţintă. Self-terorismul este reperul esenţial al tuturor manifestărilor antisociale în numele unor cogniţii ideologice sau doctrine politico-religioase în contradicţie cu raţiunile umane, morale, legislative şi culturale. Self-terorismul mai reprezintă interfaţa cognitivă a propriei identităţi criminale, în care sunt incluse politicile, ideologiile, algoritmul şi euristicile demersurilor antisociale ale acestuia. Cercetările din ultima vreme scot în evidenţă noua identitate a terorismului modern, care a capătat noi forme de manifestare. Unele cogniţii ale conceptului de terorism au variat atât de mult, încât s-a pierdut din vedere identitatea reală a acestui fenomen, trecându-se foarte uşor de la simple etichetări asupra unor forme ale violenţei care nu se pot identifica cu terorismul până la biasări din partea guvernanţilor. Este pentru prima oară în istoria terorismului când self-terorismul este un paradox sau un concept "nebuloasă" pentru cercetători şi guvernanţi. Mai mult, încă nu s-a conturat conceptual self-terorismul, din motive culturale, sociale, religioase, politice şi legislative. Prezentul articol va face o analiză critică asupra teoriilor şi cercetărilor actuale legate de identitatea (self) terorismului de azi, propunând totodată un criteriu cognitiv pentru a-l înţelege.

<<Înapoi