Impact strategic

Realitatea demonstrează că globalizarea "aduce" un set amplu de efecte pozitive, însă poate genera şi un lanţ periculos de efecte negative. Dintre acestea, cel mai periculos rămâne terorismul, căruia filozoful german Peter Sloterdeijk crede, în mod greşit (în opinia noastră), că i se acordă, în prezent, o importanţă excesivă; criminalitatea transfrontalieră şi proliferarea armelor de nimicire în masă sunt, de asemenea, fenomene de o gravitate uriaşă. Achiziţia şi deţinerea de către terorişti a unor arme nucleare - cele mai distrugătoare elemente din lanţul CBRN - reprezintă, în prezent, una dintre cele mai grave ameninţări şi provocări la adresa securităţii comunităţii internaţionale. Se menţine, de asemenea, riscul ca unele state să folosească sau să ameninţe cu folosirea armelor de distrugere în masă, în scopuri de şantaj sau intimidare. Necesitatea unei cooperări strânse la nivel mondial pentru prevenirea accesului grupărilor teroriste şi al statelor care susţin terorismul la arme de distrugere în masă, componente şi precursori ai acestora face ca statele, organismele şi organizaţiile internaţionale să susţină ferm respectarea cu stricteţe a documentelor internaţionale relevante, perfecţionarea acestora şi implementarea de măsuri de contraproliferare.

Lecţii ale istoriei care trebuie reînvăţate - Dr. Mihail ORZEAŢĂ

Într-un mediu strategic fluid, dominat de informaţie, multe din cunoştinţele pe care le credeam axiome trebuie revizuite, pentru a vedea dacă mai sunt actuale. Domeniul lecţiilor învăţate - expresie a continuităţii cu istoria şi a inteligenţei de a utiliza experienţa altora - trebuie, conform principiului transformării continue, reevaluat şi actualizat la situaţia actuală, pus de acord cu tendinţele de evoluţie ale mediului de securitate. Unele lecţii, pe care le credeam învăţate, par să fi fost uitate, iar altele trebuie adaptate la cerinţele actuale şi de perspectivă ale mediului de securitate. Se pare că am uitat că violenţa naşte violenţă, că inamicul nu mai este, în mod obligatoriu, separat de forţele proprii printr-o linie de contact, ci că este, de mai multe ori, printre noi şi chiar dintre noi. Trebuie să ne mai reamintim că principiile democraţiei ne obligă să nu considerăm inamic pe cel şi cei care nu sunt de acord cu noi.

Critica geopoliticii - Dr. Hervé COUTAU-BÉGARIE

Geopolitica este o ştiinţă controversată. Chiar dacă este prea devreme pentru a vorbi de o renaştere durabilă, chiar dacă instituţionalizarea universitară se lasă aşteptată (în afara câtorva catedre sau centre de cercetări izolate), ne aflăm în prezenţa unei adevărate mişcări de fond. Incertitudinea epistemologică şi teoretică rămâne. Nu se ştie foarte bine ce este geopolitica. În orice caz, multiplele sale definiţii sunt fie vagi sau echivoce, fie contradictorii. Dincolo de această incertitudine rămâne nevoia, confuz resimţită, a unei explicaţii globale. Progresul ştiinţelor sociale are drept contrariu inevitabil specializarea, atomizarea lor: fiecare specialist ştie din ce în ce mai mult, dar asupra unui domeniu din ce în ce mai restrâns. Geopolitica poate fi înţeleasă ca o tentativă de a sugera mari cadre de explicaţie care, în lipsa unei mari solidităţi teoretice, au meritul de a face inteligibilă masa fenomenelor contemporane şi de a defini orientările, pozitive sau negative. Ea reia, pe scurt, programul care a fost al sociologiei la începuturile sale. Nicio obiecţie nu va putea vreodată să prevaleze împotriva voinţei de ordine şi de înţelegere globală a fenomenelor sociale.

<<Înapoi

Planificarea strategică multinaţională- Jean DUFOURCQ

De unde vine NATO? Se ştie că aceasta constituie răspunsul militar organizat de Alianţa Atlantică pentru a face faţă ameninţării militare sovietice, un răspuns care se conturează, puţin câte puţin, în mai multe etape, ca o formulă prin care se realizează un baraj disuasiv împotriva Armatei roşii. Istoria începe mai întâi prin Uniunea Occidentală a Tratatului de la Bruxelles din 1948, peste care se suprapun, începând din 1949, forturile Tratatului de la Washington, apoi, după episodul Comunităţii Europene de Apărare şi acordurilor de la Paris din 1954, care stabilesc Uniunea Europei Occidentale, lui NATO îi revine sarcina principală din timpul Războiului Rece.

Operatorul de stat major în epoca digitală - Marius CRĂCIUN

Integrarea României în organizaţia euro-atlantică impune adoptarea de standarde comune şi recunoscute în toate domeniile, standarde care cuprind nu numai cerinţe tehnice şi tehnologice, ci şi culturale, de adaptare la nou, de adoptare/acceptare a unor noi concepte, valori şi metode de lucru. Participarea la structurile euro-atlantice de securitate colectivă necesită eforturi mari şi costisitoare, costuri care însă ar fi şi mai mari, dacă nu s-ar produce nici un fel de schimbare. Procesul de transformare prin care trece Armata României presupune redimensionarea structurii de forţe şi adoptarea unor noi standarde, doctrine şi proceduri de operare, care, concomitent cu dotarea
corespunzătoare cu tehnică şi echipamente militare, să permită îndeplinirea misiunilor încredinţate, participarea la apărarea naţională şi colectivă, îmbunătăţirea capabilităţilor necesare pentru operaţii multinaţionale, de management al crizelor şi de combatere a terorismului. Redimensionarea procesului de elaborare a deciziei, asigurarea superiorităţii informaţionale şi implementarea unor concepte de operare moderne, precum conceptul de operaţii bazate pe efecte prin capabilităţi facilitate de reţea, reprezintă elementul- cheie al transformării Armatei României. În acest proces complex, unde cunoaşterea şi operarea corespunzătoare a sistemelor de comunicaţii şi informatică are un rol decisiv, dorim să scoatem în evidenţă necesitatea unor eforturi susţinute, intelectuale şi educaţionale, de adaptare "culturală" a ofiţerului de stat major la aceste standarde şi cerinţe.

Statul-naţiune în contextul integrării europene - Dr. Petre DUŢU, Claudiu DRĂGAN

Integrarea statelor-naţiune în Uniunea Europeană este un proces necesar şi de lungă durată. Acest proces are un impact semnificativ şi general asupra competenţelor şi atributelor statelor-naţiune. Identitatea şi cetăţenia naţională vor coexista cu identitatea şi cetăţenia europeană. Ele vor fi complementare.

<<Înapoi

Implicarea armatei României în sprijinul naţiunii-gazdă (HNS) - Vasile POPA

Sprijinul Naţiunii-Gazdă (HNS) este unul din elementele esenţiale ale participării fiecărui stat membru NATO, la pace, crize şi război, la operaţii de apărare naţională şi colectivă, de stabilitate şi la urgenţe civile, în raport cu capabilităţile de care dispune. În efortul apărării colective, ce incumbă totalitatea măsurilor luate şi acţiunilor întreprinse de structurile militare interaliate pentru întârzierea, oprirea sau respingerea agresorului, HNS reprezintă
un factor de mare importanţă, care creşte aportul României, ca Naţiune-Gazdă (HN), şi, implicit, al armatei sale la îndeplinirea misiunilor de către forţele Alianţei.

Securitatea colectivă - un concept în evoluţie- Dr. Eugen SITEANU

Modelul securităţii cooperante este alcătuit din cele patru inele concentrice: nucleul sau primul inel este securitatea individuală, iar celelalte inele sunt securitatea colectivă, apărarea colectivă şi promovarea stabilităţii. Securitatea colectivă şi apărarea colectivă au stat la baza creării Ligii Naţiunilor, ONU, OSCE şi NATO, dar numai NATO a reuşit, de facto, să opereze eficace şi eficient în toate cele patru cercuri de securitate. Securitatea colectivă şi securitatea naţională sunt două concepte aflate într-un raport de interdependenţă. Securitatea colectivă serveşte securităţii şi apărării naţionale, iar securitatea naţională este, la rândul ei, esenţială pentru securitatea şi apărarea colectivă.

<<Înapoi

Termeni în ecuaţia complexă a insecurităţii - Alexandra SARCINSCHI

Problemele pentru studiile de securitate ce rezultă din dezvoltarea unei noi configuraţii internaţionale sunt evidente: apariţia provocărilor la scară globală a demonstrat ineficienţa vechilor concepte utilizate. Existenţa şi amploarea tuturor acestor riscuri, pericole şi ameninţări determină necesitatea de a aborda întreaga problematică a securităţii în contextul globalizării şi de a sublinia artificialitatea antonimiei securitate - insecuritate, ce guvernează de decenii analizele de securitate.

Spectacularizarea politicii şi securitatea - Dr. Victor MORARU

Unul din păcatele capitale ale mass-media est-europene este spectacularizarea politicii, susţinerea vedetismului politic. Or, politica-spectacol nu poate spori efortul politic şi eficienţa acestuia, ci contribuie doar la proliferarea crizei democraţiei. În acest timp, media ignoră sau tratează simplist-reducţionist ori superficial probleme importante ale actualităţii, ca: securitatea şi stabilitatea naţională şi socială, integritatea statală, lupta pentru democratizarea societăţii, realitatea din zonele tensionate şi de conflict etc.

Impasul negocierilor israeliano-palestiniene şi impactul lor asupra procesului de pace din regiune- Dr. Constantin-Gheorghe BALABAN

Victoria grupării Hamas la alegerile legislative din ianuarie 2006 şi poziţia noii conduceri faţă de statul Israel şi teritoriile palestiniene, precum şi a Israelului faţă de un guvern dominat de Hamas continuă să provoace îngrijorare comunităţii internaţionale1 şi să pună sub semnul întrebării continuitatea implementării foii de parcurs a procesului de pace din Orientul Mijlociu. O dovedesc înseşi reacţiile şi avertismentele unor organizaţii şi lideri internaţionali importanţi.

<<Înapoi

Strategia de securitate naţională a SUA 2006 - opţiuni geopolitice şi geostrategice - Cristian BĂHNĂREANU

Noua Strategie de Securitate Naţională a SUA este o versiune actualizată a celei din 2002, ce ia în considerare ansamblul transformărilor apărute în mediul de securitate intern şi internaţional. Lărgirea domeniului noilor provocări globale, pericolul reprezentat de Iran, importanţa globalizării şi a extinderii economiei globale, reafirmarea principiului preempţiunii, dezvoltarea relaţiilor externe sunt aspectele cele mai importante tratate în acest document.

Marele Orient Mijlociu între proiect şi realitate- Dr. Gheorghe VĂDUVA

Marele Orient Mijlociu este doar un concept sau este şi o realitate? Cum se configurează acest concept în raport cu realitatea? Conceptul, dacă-l acceptăm ca atare, reflectă însă mai mult o realitate. virtuală, în timp ce realitatea cea de toate zilele nu poate să nu fie influenţată de atât de controversatul concept. Există, oare, cu adevărat un Mare Orient Mijlociu sau este vorba doar de un proiect mai mult ori mai puţin realizabil? În epoca globalizării şi, deopotrivă, a fragmentării, la ce ar folosi un astfel de concept? Sau, dacă este vorba de o realitate, cum poate fi ea identificată în marele flux de realităţi care se succed cu repeziciune în jurul acestei inflexibile şi paradoxale părţi de lume? Şi, înainte de toate, acest miez fierbinte de lume, care reprezintă ceea ce convenţional numim Orientul Mijlociu, poate fi calificat ca inflexibil, îndărătnic, generator de crize şi conflicte, de terorism şi de tot felul de alte necazuri de care se plânge, poate mai mult decât ar fi necesar, lumea civilizată? Paradoxul constă în inflexibilitatea unei lumi în mişcare, sau mişcarea, în contextul inflexibilităţii acestei întinse regiuni, este paradoxală? Cu alte cuvinte, Orientul Mijlociu este cauza tuturor relelor şi răutăţilor planetei, sau el însuşi este o victimă a stării de haos prin care trece omenirea? Această stare de haos este un produs exclusiv al Războiului Rece sau îşi are originea în conceptul de îngrădire, într-un spaţiu finit, adesea foarte îngust sau foarte limitat, a Universului infinit? Dintr-o perspectivă ceva mai largă, "noul haos", declanşat sau, mai exact, exprimat, în ultimul deceniu al secolului trecut, şi înţeles ca dezorganizare în vederea organizării, lasă loc unei noi organizări, care ar putea să însemne o nouă bipolarizare, de o parte fiind acest "Mare Orient Mijlociu" şi, de cealaltă parte, lumea civilizată, îndeosebi Statele Unite ale Americii? Îşi "caută" Occidentul un nou "inamic", după ce a distrus comunismul, sau încearcă să aducă la nivelul civilizaţiei tehnologice acest bastion rămas, pe alocuri, baricadat în extremisme şi prejudecăţi greu de acceptat într-o lume a interdependenţelor, în care trec în prim plan filosofia şi fizionomia de reţea? Ce i se dă şi ce i se refuză acestei regiuni?

<<Înapoi

Consideraţii privind participarea italiană la operaţiile postconflict din Irak - Nicola PIASENTE

Analiza participării brigăzii italiene It Joint Task Force la operaţia Antica Babilonia din Irak reliefează complexitatea misiunilor îndeplinite şi modul în care operaţiile postconflict şi de nation building au căpătat caracteristicile unei operaţii antiteroriste. Întărită cu unităţi de luptă, de sprijin de luptă şi sprijin logistic, între care şi un detaşament român de nivel batalion, It Joint TF acţionează în sud-estul Irakului, executând misiuni de control al teritoriului, de sprijin al autorităţilor irakiene în lupta contra insurgenţilor sau teroriştilor, de asistenţă militară şi umanitară, de creare a condiţiilor de siguranţă care să permită reconstrucţia infrastructurilor şi a noilor instituţii statale, de transformare democratică a ţării etc.

Războiul împotriva terorismului consacră o nouă generaţie de război - Dr. Grigore ALEXANDRESCU

Confruntările militare desfăşurate în ultimii ani demonstrează că războiul se configurează pe două dimensiuni, care nu sunt complementare: a) violenţa şi caracterul deosebit de distrugător al acţiunilor teroriste, gherilei şi insurgenţei (ripostele fiind pe măsură sau chiar disproporţionate); b) caracterul temporizator, disuasiv şi constructiv al acţiunilor desfăşurate de forţe militare şi nu numai în procesul de gestionare a crizelor şi conflictelor.
Pe măsură ce cresc volumul şi valoarea acţiunilor disuasive, se reduce amploarea brutalităţii şi se diminuează caracterul distructiv al acţiunilor de luptă - componenta cea mai violentă a războiului. Pentru a putea diminua caracterul distructiv al războaielor viitoare este necesară cunoaşterea acestora.

Cercetări de biologie moleculară pentru diagnosticul unor agenţi biologici şi bacterieni (arme biologice) - Centrul de Cercetări Ştiinţifice Medico-Militare

Armele biologice şi/sau cu toxine, deşi sunt formal interzise prin legislaţia internaţională (BTWC 1972), reprezintă un pericol real, nu numai din perspectiva unui război biologic, ci şi a atacurilor teroriste "bio-chem". Medicina militară se află în prima linie a apărării contra armelor biologice, cu forţele şi mijloacele specifice, pentru diagnosticul, prevenirea, tratamentul şi recuperarea bolnavilor. Cercetarea ştiinţifică medico-militară în domeniul protecţiei contra armelor biologice trebuie să orienteze şi să coordoneze efortul naţional pentru menţinerea sănătăţii trupelor, populaţiei, animalelor, plantelor şi a mediului înconjurător.

<<Înapoi