Impact strategic

Dincolo de oportunităţile globalizării, se disting şi unele aspecte de insecuritate, pentru că aceasta generează, inevitabil, vulnerabilităţi, care pot naşte instabilitate economică şi probleme sociale. Perspectiva de insecuritate globală pentru deceniile următoare indică o frecvenţă redusă a conflictului interstate şi o predominanţă a conflictelor intrastatale, cauzată de efectele negative ale globalizării, de multiplele riscuri de insecuritate. Înlăturarea acestora din urmă este posibilă, prin: integrare şi solidaritate, garanţii sociale şi politici comunitare corespunzătoare, o bună guvernare şi funcţionare instituţională, un cadru legislativ adecvat, parteneriat public-privat puternic, o finanţare şi implementare susţinută a proiectelor naţionale şi globale, mecanisme viabile de reglare şi control al mediului de cooperare, ofensiva conjugată a comunităţii internaţionale şi a statelor.

Marele Orient Mijlociu pe un drum cu sens unic? - Dr. Gheorghe VĂDUVA

Zilele acestea, mai exact pe 15 decembrie, în Irak se desfăşoară alegeri legislative. Peisaj atipic, asociaţie bizară de lumi, de legi, de principii. Panouri cu sloganuri electorale, alături de maşini-capcană, de focuri de armă şi de un întreg cortegiu de ameninţări, de violenţe, de excese. Grupul Al-Qaeda şi alte patru grupuri au calificat aceste alegeri drept un act de impietate şi au ameninţat că vor continua războiul sfânt până la instaurarea unui stat islamic în Irak. Extremismul de orice tip, religios sau nu, va ameninţa întotdeauna. Ameninţă şi acum. Aceasta-i raţiunea lui de a fi, dacă poate exista vreo raţiune în extremism. Într-un Irak umilit, răvăşit, bulversat, terorizat, sărăcit şi chinuit în toate felurile, alegerile legislative reprezintă, totuşi, un eveniment politic şi strategic de primă importanţă. Teroarea din Irak n-a încetat, dar nici speranţa n-a încetat. Pentru acest spaţiu dramatic, poate cel mai zbuciumat din istoria întregii lumi, de la Babilon încoace, alegerile pun în operă nu doar o politică şi, corespunzător acesteia, o strategie directă, ci şi o speranţă. Sunniţii şi şiiţii se prezintă la urne. Cei care nu se tem. Dar şi cei care se tem. După atâtea războaie şi atâtea violenţe, ar trebui ca nimeni să nu se mai teamă de nimic. Nu este însă aşa. Oamenii sunt oameni şi, de aceea, oricât de curajoşi ar fi, totdeauna se vor teme. Pentru viaţa lor şi a celor apropiaţi lor, pentru credinţa lor, pentru convingerile lor, pentru ţara lor, pentru viitorul lor. Dar tot pentru acest viitor vor vota şi vor spera.

Macrorepere ale Zonei Extinse a Mării Negre la mijloc de deceniu - Dr. Grigore ALEXANDRESCU

Regiunea Extinsă a Mării Negre şi evoluţiile mediului său de securitate, în ultimul timp, au suscitat interesul nu numai al europenilor, care sunt nevoiţi să dezlege dilema geopolitică în relaţie cu acesta: integrare şi stabilitate versus dezintegrare şi conflicte latente, dar şi a altora cu întrebări specifice. Articolul oferă câteva puncte de reper în acest sens.

<<Înapoi

Spre un sistem global al securităţii. ONU - organizaţie mondială de securitate - Dr. Constantin-Gheorghe BALABAN

Apariţia unor noi actori statali de securitate, cu veleităţi globaliste şi implicarea lor în mediul de securitate la nivel global ar putea duce la o creştere a importanţei unor state ca superputeri mondiale, ori a rolului unor state de mărime medie, în detrimentul organismelor internaţionale de securitate, ale căror soluţii la problemele globale s-au dovedit tot mai puţin eficiente, iar mecanismele lor de implementare tot mai greoaie. În acest context, regândirea rolului ONU, NATO şi Uniunii Europene în asigurarea securităţii internaţionale şi promovării intereselor statelor membre, ca provocări, scoase la iveală de intervenţia militară din Irak, este, credem, elocventă. Nu sunt excluse nici alte posibile variante de asociere, determinate de evoluţiile globaliste, încă imprevizibile, ale unor fenomene precum migraţia populaţiilor sau accesul la resurse vitale, aşa cum este, în cazul terorismului, Coaliţia Voinţei, coaliţie în cadrul căreia peste 35 de contingente naţionale sunt angajate alături de trupele americane în operaţii militare şi umanitare în Afghanistan şi Irak, iar alte state o susţin pe căi diplomatice, prin acţiuni umanitare sau finanţări. În aceste condiţii de profundă derută şi ample căutări, SUA se afirmă tot mai mult ca unica putere globală în măsură să-şi impună propriile valori ca "valori universale" şi să gestioneze marile probleme ale lumii. În acelaşi timp, Europa renăscută încearcă să-şi definească şi ea identitatea, prin relansarea unui mai vechi proiect, care vizează construirea unei entităţi unitare, în cadrul căreia naţiunile să se dezvolte în spiritul afirmării principiilor democratice, respectării drepturilor omului şi asigurării bunăstării sociale.

Participarea structurilor din Armata României la operaţii sub comanda Comandamentelor NATO - Dr. Teodor FRUNZETI

Marile provocări ale secolului XXI sunt strâns legate de ameninţarea globală pe care o reprezintă terorismul la adresa statelor civilizate, de posibila folosire a armelor de distrugere în masă şi de menţinerea unor focare de instabilitate în diferitele regiuni ale lumii. Aceşti factori pot genera tensiuni, crize şi conflicte care, prin implicaţiile lor, pot afecta nemijlocit interesele României şi, implicit, ale Alianţei Nord-Atlantice. Experienţa istorică a demonstrat că, în cvasitotalitatea războaielor moderne purtate pentru apărarea fiinţei naţionale, Armata Română a desfăşurat acţiuni militare, de regulă, în cooperare cu forţe aliate. Din perspectiva asigurării securităţii naţionale, România, ca membră a Alianţei Nord-Atlantice, se bazează şi pe forţa Aliaţilor. "În cazul unei agresiuni armate, Armata României va acţiona pentru respingerea acesteia, sprijinind şi beneficiind de sprijin din partea Aliaţilor, în baza Tratatului de la Washington" . De altfel, aceasta se face în temeiul articolului 5 al Tratatului de la Washington, care prevede că "un atac armat împotriva unui stat membru va fi considerat un atac îndreptat împotriva tuturor membrilor Alianţei".

<<Înapoi

Raportul dintre suprastat şi imperiu, în cazul Uniunii Europene - Mădălina-Virginia ANTONESCU

Articolul îşi propune să exploreze o triplă relaţie politică, aceea care poate fi stabilită între trei concepte politice distincte: imperiu, suprastat şi sistemul politic al Uniunii Europene. Supranaţionalismul european a însoţit încă de la începuturi construcţia europeană, înregistrând atât succese pe plan instituţional - de exemplu, crearea Înaltei Autorităţi din sistemul CECA/?1952, autoritate cu competenţe supranaţionale stabilite prin tratatul de la Paris, ulterior, devenită Comisia Europeană -, instituţie percepută ca un adevărat executiv supranaţional, crearea Băncii Central Europene -, cât şi eşecuri, de exemplu, eşecul Comunităţii Europene de Apărare, datorită refuzului Senatului francez de a ratifica tratatul, în 1954. Supranaţionalismul european nu este prezent doar pe plan instituţional, deoarece se poate considera că toate instituţiile politice încredinţate prin tratate Uniunii Europene au un caracter supranaţional, ci şi în alte elemente care fac parte din componenţa procesului european: cetăţenia europeană; piaţa unică; ordinea juridică a Uniunii Europene, precum şi caracterele dreptului comunitar: efect direct, aplicabilitate directă; preeminenţa faţă de dreptul naţional. În proiectul de Constituţie Europeană, varianta D'Estaing, elementele de supranaţionalitate nu sunt nominalizate ca atare, însă derivă implicit din natura instituţiilor şi a funcţiilor cu care sunt înzestrate: crearea Ministrului Unional al Afacerilor Externe, o progresivă sporire a competenţelor exclusive ale UE, înzestrarea UE cu personalitate juridică expresă, ceea ce demonstrează o continuitate a supranaţionalismului european, în ciuda momentelor de eşec sau a perioadelor de criză înregistrate pe parcursul construcţiei europene. În al doilea rând, supranaţionalismul european a înregistrat şi un anumit progres, deoarece elementele noi de supranaţionalitate s-au adăugat la elemente supranaţionale deja existente; practic, a fost un aport constant de supranaţionalism în construcţia europeană, pe care statele au căutat să îl echilibreze şi să îl limiteze prin aporturi de elemente aşa-numite "suveraniste", pledând pentru un rol preeminent recunoscut statelor în sistemul UE şi, implicit, pentru limitarea puterilor Uniunii în sectoarele considerate sensibile. Pe de altă parte, raportat la ideea de imperiu, trebuie remarcat faptul că acest concept politic este unul deosebit de flexibil, în istorie existând imperii bazate pe trib, pe clan, dar şi pe federaţii, pe state, pe confederaţii, ori pe suprastate. În măsura în care elementele de supranaţionalitate sunt recunoscute Uniunii, aceasta poate fi considerată un imperiu de tip nou, post-modern, care diferă de celelalte tipuri de imperii din istorie, un imperiu bazat pe un suprastat european, ceea ce reprezintă, însă, o viziune destul de reducţionistă, care riscă să ignore alte elemente specifice federaţiei, statului, organizaţiei internaţionale interguvernamentale, confederaţiei, dar şi elemente inedite, care se regăsesc în această structură hibridă.

"Revizuirea dispunerii globale a SUA" şi negocierile dintre Japonia şi SUA cu privire la realinierea forţelor SUA în Japonia - Takeshi FUKUDA

Începând cu vara anului 2003, s-au scris multe articole despre negocierile dintre SUA şi Japonia cu privire la realinierea forţelor SUA în Japonia. Această situaţie nu se limitează numai la Japonia. Realinierea face parte dintr-un program la nivel mondial al forţelor SUA. Administraţia Bush a hotărât să revizuiască situaţia desfăşurării forţelor în "Raportul asupra Revizuirii Apărării pentru 4 ani" din 200??1. Această politică a fost denumită "Revizuirea Dispunerii Globale" (Global Posture Review - GPR). Dispunerea actuală a forţelor înaintate ale SUA este o moştenire a Războiului Rece stabilită pentru competiţia cu ameninţarea sovietică, deşi efectivele înaintate au fost reduse considerabil. Date fiind schimbările mediului strategic de la sfârşitul Războiului Rece, este normal ca SUA să-şi reevalueze dispunerea. Forţele SUA din Japonia nu pot constitui o excepţie. Acest articol descrie, în primul rând, poziţia actuală a forţelor SUA, apoi explică obiectivele realinierii forţelor SUA şi, în final, analizează tendinţele şi programele de realiniere a forţelor SUA din Japonia.

<<Înapoi

Multiculturalism şi securitate europeană - Dr. Petre DUŢU

Multiculturalismul exprimă o realitate dinamică şi complexă cu care fiecare stat se va confrunta, inclusiv cele membre ale UE. El are un impact semnificativ asupra evoluţiei securităţii individului, a grupurilor şi a comunităţilor umane. De aceea, prezenţa multiculturalismului şi posibilele lui efecte în toate domeniile de activitate - social, economic, politic, cultural şi altele - trebuie să constituie o preocupare majoră, atât pentru guvernele naţionale, cât şi pentru conducerea UE.

Resursele de securitate şi securitatea naţiunii - Dr. Francisc TOBĂ

România începutului de mileniu se află într-un proces extrem de complex de redefinire conceptuală, atât a securităţii naţiunii, cât şi a modului în care proprietatea privată trebuie şi poate fi gestionată sub aspectul protejării intereselor sale majore. Securitatea naţiunii este cea care înglobează securitatea privată, oferindu-i cadrul juridic şi instituţional necesar îndeplinirii obiectivelor sale. Din păcate, cele două sintagme, securitatea naţiunii şi securitatea privată, nu au constituit, până în acest moment, subiect de definire conceptuală şi de clarificare a relaţiilor de intercondiţionare. Securitatea naţiunii este, azi, un concept definit prin lentilele deformatoare ale ideologiilor, mai mult sau mai puţin expirate, prezente în spaţiul politico-militar. Această abordare, relativ diferenţiată, are la bază rolul şi, implicit, competenţele atribuite statului de diferitele curente ideologice. Statul este principalul gestionar al securităţii naţiunii şi, deci, gradul său de implicare în mediul social este definitoriu din perspectiva securităţii. Din aceste considerente, statele responsabile protejează proprietatea privată, dar susţin şi anumite constrângeri referitoare la uzul dreptului de proprietate. Sunt notorii cazurile în care, pe anumite proprietăţi din statele dezvoltate, s-au pus bazele unor mişcări antistatale, de tip rasist sau neonazist.

Cooperarea Republicii Moldova cu statele vecine şi actorii strategici internaţionali Dr. Radu GORINCIOI

Studiul "Cooperarea Republicii Moldova cu statele vecine şi actorii strategici internaţionali" trece în revistă problematica securităţii regionale din perspectiva relaţiilor Republicii Moldova cu statele vecine şi principalii actori internaţionali: ONU, UE, OSCE, NATO, GUAM, SUA, Rusia, Ucraina şi România. În acest mod, autorul îşi propune să scoată în evidenţă factorii favorizanţi şi defavorizanţi în procesul de afirmare internaţională a Republicii Moldova.
În cadrul acestui studiu, autorul nu se mărgineşte să prezinte la nivel descriptiv-istoric relaţia acesteia cu cei mai importanţi actori internaţionali şi regionali. Analiza comparativă şi behavioristică a acţiunilor de politică internă şi externă ale guvernanţilor de la Chişinău aduce o nouă perspectivă asupra evoluţiei Republicii Moldova în sistemul de coordonate post-Război Rece. Incursiunea realizată în istoria contemporană a Republicii Moldova reliefează vulnerabilităţile majore ale politicii sale externe şi de securitate, cât şi impactul puternic exercitat de procesele integraţioniste şi de fragmentare la nivel regional şi internaţional. În cadrul lucrării este surprinsă şi dilema securităţii Republicii Moldova (Est-Vest), într-un spaţiu marcat deopotrivă de acţiunea forţelor revanşarde, reacţionare şi a celor naţionaliste, pro-europene şi pro-atlantice. Pe parcursul lucrării sunt formulate unele concluzii şi recomandări pentru evitarea eşecurilor şi dezvoltarea relaţiilor Republicii Moldova cu statele vecine şi organizaţiile internaţionale în perspectivă.

<<Înapoi

Acord România-SUA privind activităţile forţelor Statelor Unite staţionate pe teritoriul ţării noastre - Vasile POPA

Pe fondul unei relaţii partenerial-strategice tot mai strânse şi mai consistente, la 6 decembrie a.c., s-a semnat, la Bucureşti, de către Secretarul de Stat american Condoleezza Rice şi ministrul român al Afacerilor Externe Mihai-Răzvan Ungureanu, Acordul privind amplasarea de facilităţi militare americane pe teritoriul României. În replică la clamările exagerate ale unor reprezentanţi din media despre împlinirea unei aşteptări de decenii - "Vin americanii!" - remarcăm semnificaţia profundă a acestui demers şi în prezenţa americană, în facilităţi mixte, comune, în spaţiul românesc, dar mai ales în faptul că ea reprezintă, pentru ţara noastră şi statele regiunii, un factor puternic de stabilitate politică, economică, socială şi militară.

Tensiuni şi tendinţe în zona Asiei Centrale cu extensie spre Orientul MijlociuAurelian RAŢIU

Democraţia presupune o viaţă politică pluralistă şi alegeri libere, care să implice cât mai mulţi candidaţi. Având în vedere exerciţiul democratic, limitat ca durată, în statele din Asia Centrală, o schimbare de regim politic în cazul unor alegeri libere, implică mai degrabă o împărţire masivă a sferelor de influenţă, decât o retragere civilizată în opoziţie. Democraţia necesită o anumită omogenitate în rândurile clasei politice şi un anumit grad de siguranţă pentru oamenii care n-au susţinut partidul de la putere. Principala alternativă "politică" este, de fapt, reprezentată de islamiştii radicali cărora li se permite să intre astfel în legalitate iar din altă perspectivă, există riscul ca în anumite state să se generalizeze conducerile autoritare (ex. Uzbekistan şi mai nou Azerbaidjan) cu consecinţe negative asupra mediului zonal de securitate.

Terorismul maritim. Ameninţarea "ascunsă" la adresa securităţii internaţionale- Dr. Krzysztof KUBIAK

În ciuda unui număr relativ mare de acte criminale, care au avut loc pe mare după cel de-al Doilea Război Mondial, violenţa în acest sector a fost tratată cu uşurinţă şi etichetată ca piraterie. L?a o privire generală, această experienţă a fost asociată cu ţările sărace, confruntate cu conflicte interne, subdezvoltate şi care nu sunt în stare să ţină sub control zonele de coastă. Conform majorităţii opiniilor, activităţile ilegale pe mare au doar un impact mic asupra securităţii internaţionale, asupra comerţului maritim mondial şi asupra situaţiei economice a ţărilor puternice.
Chiar şi informaţiile care apar, din când în când, despre achiziţionarea de capacităţi tehnice tot mai avansate de către organizaţii angajate în astfel de activităţi nu pot schimba punctul iniţial de vedere. Doar atacul sinucigaş cu bombă asupra modernului distrugător american Cole, care se afla la realimentare în portul Aden şi evenimentele de la 11 septembrie au forţat verificarea acestor aserţiuni neconforme cu realitatea.

<<Înapoi