Impact strategic

Profesia militară pare pragmatică şi, în acest cadru, lipsită de complexităţi teoretice şi artistice creative, de vocaţii culturale şi paradigme geopolitice. Există încă, la unii, o logică extrem de simplă, chiar simplistă, potrivit căreia militarul trebuie să execute ordinele şi atât. Pentru el, gândesc alţii. Sau, în orice caz, gândirea lui ar trebui să se limiteze cel mult la domeniul strategic, mai exact la modalităţile de punere în operă a unei decizii politice cu privire la război sau la un tip sau altul de angajare militară. Aceasta, respectiv, modalitatea (adică ştiinţa şi arta) de a pune în operă o decizie politică este, de altfel, şi definiţia cea mai curentă dată strategiei. Cultura, pentru un militar, ar fi o pierdere de timp şi nu i-ar folosi la nimic. Din păcate, o astfel de viziune nu ne este străină nici nouă, românilor. Unii dintre noi considerăm că militarul trebuie să fie militar şi atât. Profesia lui este atât de densă, de riscantă şi de solicitantă, încât nu-i mai rămâne timp şi pentru altceva, prin acest „altceva” înţelegându-se şi cultura. Mai mult, cultura ar fi un factor perturbator, de distragere de la problematica profesională, care devine din ce în ce mai acaparatoare şi mai sofisticată. Cei care au asemenea păreri uită sau nu ştiu că, în fapt, cultura este cea dintâi condiţie a existenţei şi devenirii umane. Este suportul obligatoriu al oricărei profesii în societatea cunoaşterii, inclusiv al celei militare.

Strategii inteligente, de sinteză, pentru combaterea terorismului - Dr. Mircea MUREŞAN

Noile strategii de combatere a terorismului, în condiţiile mutaţiilor multiple produse în identitatea, pregătirea şi modalităţile de acţiune ale grupărilor şi reţelelor teroriste, implică un apel serios la inteligenţă, la sporirea caracterului de sinteză, multiinstituţional, cooperativ şi, mai ales, preemptiv al activităţilor structurilor militare şi civile care sunt angajate în lupta cu acestea. Eforturile comune de creştere a eficienţei combaterii terorismului ale statelor membre ONU, NATO, UE, OSCE, ale altor state şi instituţii multinaţionale se cer concertate strâns cu o solidaritate şi cooperare internaţională lărgite şi sporirea legăturii instituţiilor abilitate cu populaţia.

<<Înapoi

Transformarea continuă în Armata României - Dr. Mihail ORZEAŢĂ

În calitatea sa de membru NATO, România şi-a asumat toate angajamentele care vizează integrarea deplină în Alianţă, inclusiv principiul transformării continue, după care se restructurează aceasta. În scopul respectării angajamentelor asumate faţă de NATO, în cadrul forţelor armate, s-au făcut paşi importanţi şi s-au obţinut realizări notabile. Cu toate acestea, mai sunt multe de făcut, şi – în primul rând – trebuie îmbunătăţit ritmul producerii transformărilor.

Noile centre de putere şi securitatea internaţională - Dr. Viorel BUŢA

Statele Unite reprezintă, astăzi, unica superputere care poate să folosească forţa, sub egida ONU, acţionând oriunde în lume în cadrul grupării de intervenţie, deoarece au resurse economico-financiare uriaşe şi un arsenal militar fără egal în lume. Pe lângă SUA mai pot fi considerate centre de putere: Marea Britanie, Rusia, China, Franţa, Japonia, Germania şi India, care sunt jucători geostrategici globali. Pe planul doi se situează: Ucraina, Coreea de Sud, Nigeria, Mexicul, Turcia, Iranul şi Indonezia, ca adevăraţi pivoţi geopolitici şi geostrategici ce influenţează dinamica strategică mondială.

Tendinţele globaliste şi impactul lor asupra actorilor statali şi non-statali - Mădălina-Virginia ANTONESCU

Guvernele, în faţa noilor actori globali, nu dispun decât de lege şi de legitimitatea naţională pentru a se asigura că dreptul internaţional şi principiile de ius cogens sunt respectate şi corect aplicate pe plan internaţional, asigurându-se, totodată, că societatea internaţională, datorită acestui „baraj juridic”, nu va cădea în haos şi în dictatul legii pieţei, ca în viziunile radicale globaliste, ci va rămâne o societate bazată pe forţa dreptului atât în relaţiile convenţionale, între state, cât şi în cele globaliste între state şi actorii globali. Globalizarea şi provocările ei aduc în dreptul internaţional următoarea dilemă: cum pot răspunde statele pe plan internaţional juridic? Este potrivit să se extindă domeniul protecţiei internaţionale juridice a drepturilor statelor la noile riscuri globale - dacă actorii globali reprezintă un risc specific pentru stat? Sau este mai bine să se menţină dreptul internaţional ca o sferă restrictivă,
cu interese, drepturi şi componente exclusiv interstatale?

Un triunghi uitat al marilor actori - Dr. Nicolae DOLGHIN

Richard Nixon şi-a elaborat politica triunghiulară inspirat de ruptura dintre Moscova şi Beijing. A fost o modalitate de a menţine pacea. La prima vedere, rezultatul vizibil al acestei politici îl constituie ştergerea acelei rupturi şi reconcilierea ruso-chineză. Este o realitate pe care S.U.A. nu o pot ignora. Dar sunt la fel de conştiente şi de faptul că marile proiecte ale celor doi depind şi de ele. Triunghiul a creat o schemă a interdependenţelor care, probabil, se va prelungi cât n-a gândit niciodată iniţiatorul ei. Lumea contemporană îi oferă şansa de a-şi extinde filosofia de la triunghi la sfera marilor ei probleme.

<<Înapoi

Principalii factori care influenţează deciziile politico-militare - Dr. Eugen SITEANU

Conţinutul şi calitatea deciziilor politico-militare depind de un mare număr de factori, printre care enumerăm: cultura decidenţilor şi, în special, cultura politică şi militară a acestora, responsabilitatea lor, accelerarea transformărilor pe care le suferă azi umanitatea şi, în primul rând, explozia demografică, dezvoltarea fără precedent a structurilor economice, sociale, politice şi militare ale societăţii, caracteristicile politicii interne şi externe, situaţia politică, militară, politico-militară, economică şi mai ales cea de securitate, care este primordială.

România şi zona extinsă a Mării Negre: BSEC şi/sau noul GUAM - Dr. Paul DUŢĂ

Valoarea strategiei de vecinătate a UE este destul de controversată, neexistând o opţiune între „un cordon sanitar” sau lansarea de planuri regionale de acţiune pentru Zona Extinsă a Mării Negre (ZEMN). Din fericire, România este un posibil promotor al intereselor ZEMN la Bruxelles şi coagulant de energii în regiune după modelul „finlandez” din dimensiunea nordică. Oricum, UE trebuie să se implice serios în vecinătatea sa, în mod unilateral, bilateral sau multilateral, pentru a elimina inapetenţa actuală. Pentru toată lumea este clar că a venit timpul pentru noi iniţiative în ZEMN. Dintre construcţiile politice ale zonei, studiul analizează două: Organizaţia pentru Cooperare
Economică a Mării Negre (CEMN) şi Grupul Georgia, Ucraina, Azerbaidjan şi Moldova (GUAM). În primăvara 2005, GUAM a lansat apelul pentru noi politici şi iniţiative diplomatice în zonă, pentru o nouă structură zonală dedicată promovării democraţiei şi dezvoltării şi va lua locul rămăşiţelor celei actuale. Vorbind despre UE, orice iniţiativă regională trebuie să includă Rusia. Proiectele antiruseşti, cum a fost cel al GUUAM, sunt contraproductive regionalismului în ZEMN. Or, singura structură politică care face faţă exigenţelor UE este CEMN; viitorul zonal, este cert, nu poate ignora importanţa geostrategică a României.

Cetăţeanul în Uniunea Europeană - Dr. Petre DUŢU

Este cetăţean al Uniunii Europene orice persoană care are naţionalitatea unui stat membru. Cetăţenia Uniunii completează, şi nu înlocuieşte cetăţenia naţională. Ea constituie o legătură între cetăţeni şi UE, destinată să favorizeze identificarea cetăţenilor cu UE şi dezvoltarea unei opinii publice şi a unei identităţi europene. Cetăţenia europeană este rezervată naţionalilor statelor membre. Indivizii nu acced la cetăţenia europeană decât prin statele lor. Totodată, definirea naţionalităţii rămâne prerogativul statelor membre. UE nu are nici o competenţă în acest domeniu.

Evoluţii posibile în fizionomia conflictelor militare viitoare. Operaţii şi forţe expediţionare - Dr. Ion COŞCODARU

Având în vedere evoluţia previzibilă a evenimentelor politico-militare din mediul de securitate, cel puţin pe termen scurt şi mediu, când nu se întrevede o înrăutăţire a situaţiei care să genereze un conflict armat major, apreciem că, în următorii ani, operaţiile şi forţele expediţionare vor constitui elementele de bază ale organismelor internaţionale pentru soluţionarea problemelor de securitate şi stabilitate la nivel local, regional şi global.

<<Înapoi

Conflictele de joasă intensitate - Vladi SOFRONIEV

Puterea militară convenţională este adesea nerelevantă în conflictele de joasă intensitate. În acest tip de conflict, concentrarea forţelor militare tinde să fie excepţională. De aceea, grupuri mici duc la bun sfârşit o operaţiune, pentru că ele sunt mai greu de identificat, mai ales când ne referim la terorism. În cazul războiului insurgent, insurgenţii ştiu că nu se pot compara cu forţa militară a unui stat, pentru că vor fi uşor învinşi, datorită efectivelor şi înarmării. De aceea, vor evita lupta decisivă şi îşi vor folosi forţa militară pentru a obţine un „efect politic maxim cu costuri militare minime”. Astfel, puterea de foc are o importanţă minoră.

Reevaluări în dinamica conceptelor de securitate - Dr. Grigore ALEXANDRESCU

Necesitatea găsirii de soluţii rapide şi eficiente pentru contracararea riscurilor, pericolelor şi ameninţărilor existente şi emergente a determinat amplificarea volumului şi vitezei elaborărilor în domeniul securităţii. Articolul prezintă unele concepte nou intrate în patrimoniul teoriei şi practicii securităţii la nivel naţional şi internaţional.

Civilii, militarii şi securitatea naţională - Alexandra SARCINSCHI

Realizarea şi conservarea stării de securitate reprezintă un ideal al tuturor, indiferent de sfera vieţii sociale din care fac parte. În ultimul deceniu, concepţia asupra trinomului civili-militari-securitate naţională s-a schimbat, însă nici în prezent nu s-a renunţat la ideea că militarii trebuie să protejeze şi să susţină valorile democratice şi, implicit, realizarea stării de securitate atât la nivel naţional, cât şi în afara statului-naţiune.

Spaţiul cibernetic între ameninţare reală şi virtuală - George RĂDUICĂ

Datorită extraordinarei sale dezvoltări, Internetul a devenit, pentru grupările teroriste, un spaţiu activ de confruntare cât şi un mijloc vital de comunicaţii, propagandă, recrutare etc. De asemenea, Internetul a facilitat crearea de reţele complexe între grupările teroriste datorită faptului că este o metodă de comunicare rapidă, necostisitoare şi relativ anonimă ce oferă posibilitatea unei organizări descentralizate, mai greu de identificat şi monitorizat.

Organizaţiile internaţionale la graniţa dintre juridic, politic şi securitate - Dr. Constantin-Gheorghe BALABAN

Potrivit normelor internaţionale, organizaţiile internaţionale sunt subiecte ale dreptului internaţional, în sensul că sunt titulare de drepturi şi obligaţii pe care le dobândesc prin voinţa statelor, exprimată în tratatele lor constitutive. Aceste organizaţii au jucat şi pot juca în continuare un rol important în evoluţia lumii pe diverse problematici, dar şi în domenii vitale, prin modalităţi specifice de exprimare şi influenţare a deciziilor guvernelor naţionale.

<<Înapoi

Irak şi Afghanistan - două teatre de operaţii încă fierbinţi - Dr. Gheorghe VĂDUVA

Chiar dacă soarta lumii nu se joacă în Irak şi Afghanistan, lumea nu poate fi liniştită până ce Orientul Mijlociu nu se stabilizează. Acest proces de pacificare a Orientului Mijlociu durează de secole şi, probabil, va mai dura secole. Nimeni nu-şi face iluzii că, în câteva luni sau în câţiva ani, această parte de lume îşi va rezolva toate problemele şi va deveni pacifistă şi înfloritoare. Dar, lumea a înţeles că, aici, în Orientul Mijlociu din care fac parte şi cele două ţări, mai exact, în Marele Orient Mijlociu, există probleme geopolitice şi geostrategice grave, care necesită soluţii geopolitice şi geostrategice pe măsură. S-a ajuns mult prea departe. Orientul Mijlociu nu-şi mai poate rezolva singur problemele, întrucât aceste probleme, nolens-volens, au ieşit demult, încă din vremea Imperiului roman şi a activării foaierului perturbator, peste graniţe, devenind complicate şi complexe focare de crize şi conflicte. Efectele sunt dezastruoase, iar previziunile nu par a se situa printre cele optimiste. Vor putea fi ele oare vreodată stinse?

Engleza ca limbă NATO şi nivelul de competenţă - Dr. Ana-Maria NEGRILĂ

În ultimii ani, ştiinţa şi tehnologia s-au dezvoltat continuu, iar folosirea calculatoarelor şi a Internetului a favorizat introducerea englezei ca limbă de comunicare, formând o punte de legătură între est şi vest. După cel De-al Doilea Război Mondial, limba engleză a fost folosită ca limbă de comunicare pentru ţările membre NATO. Era important ca personalul militar să aibă o limbă comună care să-l ajute să dialogheze în cazul operaţiilor multinaţionale. Engleza a fost aleasă din cauza structurii şi a folosirii ei aparent la îndemâna oricui, dar tocmai această simplitate s-a dovedit a genera discriminare culturală şi resentimente.

Transportorul petrolier ca ţintă a teroriştilor. Noua provocare pentru securitatea statelor de pe coastă - Krzysztof KUBIAK

Faptul că principalele zone de consum petrolier sunt departe de centrele de producţie este unul din atributele semnificative ale economiei moderne, globale, ceea ce face ca volumul mare de petrol să fie comercializat la nivel internaţional. Petrolul este transportat prin două metode: tanc petrolier şi conductă petrolieră. Mai mult de trei cincimi se transportă pe mare şi mai puţin de două cincimi prin conducte.

<<Înapoi