Impact strategic

În mediul internaţional sunt vehiculate mai multe definiţii ale crizei, dar în prezent nu există unanimitate în definirea acestui concept, datorită complexităţii şi spectrului foarte larg de manifestare a acestui fenomen. La Summit-ul de la Praga din 2002 s-au luat decizii importante pentru asigurarea unei capacităţi înalte de reacţie pentru a răspunde cerinţelor gestionării crizelor. Angajamentele României ca stat membru NATO şi faptul că Alianţa se află în plin proces de transformare şi adaptare la noile tipuri de confruntări, reprezintă elemente importante de analiză a cadrului legislativ şi capacităţilor existente la nivel naţional, care evidenţiază necesitatea reconfigurării şi armonizării legislaţiei interne şi a mecanismelor de elaborare şi implementare a deciziilor politice şi politico-militare la nivel naţional, prin care setul de măsuri de răspuns la crize să se adapteze şi să devină compatibil cu cerinţele, procedurile şi structurile existente la nivelul Alianţei.

Determinări actuale ale securităţii regionale - Dr. Mircea MUREŞAN

Mediul de securitate al Europei Centrale şi de Sud-Est este, în prezent, caracterizat de existenţa unor conflicte, ameninţări, riscuri şi provocări ce afectează stabilitatea regională, reforma internă, mersul spre democraţie şi prosperitate al statelor. În Balcanii de Vest, răbufnirile naţionaliste şi disputele religioase, corupţia şi crima organizată nasc şi alimentează violenţă şi extremisme, acte teroriste care atentează la liniştea şi siguranţa statelor şi regiunii. La Nistru, acţiunile separatiştilor transnistreni, traficanţilor ilegali şi grupărilor mafiote, dar şi prezenţa trupelor străine menţin sub teroare şi incertitudine zona, sunt un grav pericol pentru statalitatea R. Moldova şi o sursă permanentă de instabilitate în vecinătatea NATO şi a UE. Modul responsabil de implicare a iniţiativelor regionale şi organismelor de securitate, implicit a României, ca stat membru al acestora, în problematica celor două conflicte aflate în stare latentă, din Kosovo şi Transnistria, gama largă a formelor de cooperare dau speranţe pentru o soluţionare favorabilă a lor, pentru consolidarea stabilităţii regionale, integrarea activă a acestei părţi a Europei în noua arhitectură de securitate europeană şi globală.

Rolul intervenţiei militare în managementul conflictelor - Dr. Teodor FRUNZETI

Acest demers prezintă în ce măsură intervenţia militară poate fi mijlocul cel mai eficace în managementul conflictelor, plecând de la ideea că în toate cazurile trebuie luată în considerare legătura dintre instrumentul militar şi cel diplomatic. După diferenţierea tipurilor de conflict – intrastatale şi interstatale – este sintetizată gama diversă a opţiunilor de intervenţie, începând de la efortul minim de neimplicare şi până la trimiterea forţelor de reacţie rapidă. Sunt abordate opţiunile de intervenţie şi formele de manifestare ale acestora, în scopul managementului conflictului. Gama potenţialilor actori care să poată interveni în diferite conflicte s-a extins în mod semnificativ în perioada de după războiul rece. Una din lecţiile învăţate constă în marele beneficiu al angajamentului preventiv pentru promovarea alternativelor de negociere spre a stopa represiunea şi extinderea violenţei. Este important să se ia în considerare procesul de management al conflictelor, factorii prin care conflictele trec din sfera politică în sfera militară. Ca un corolar ale acestor aspecte, sunt prezentate unele cerinţe care pot asigura succesul în intervenţiile destinate managementului conflictelor, reamintindu-se că mijloacele militare şi cele diplomatice trebuie să fie utilizate într-un proces complementar, faptul că intervenţiile neconcludente pot genera noi motive de tensiune, dispută şi conflict.

<<Înapoi

Globalizare şi societatea civilă - Dr. Viorel BUŢA

Globalizarea are un puternic impact asupra societăţii civile. Astfel, pe măsură ce prima se intensifică, cea de a doua îşi radicalizează activitatea împotriva sa şi îşi consolidează tendinţa constituirii de structuri proprii la nivel regional şi mondial.

Securitatea naţională şi raportul între reforma din armată şi transformarea instituţiei militare - Dr. Petre DUŢU

Securitatea naţională, ca ansamblul condiţiilor prielnice vieţii şi activităţii umane, este garantată şi asigurată şi prin îndeplinirea de către armată a rolului său social. În acest sens, o condiţie importantă o reprezintă derularea în armată a reformei. La rândul său, aceasta din urmă se poate înfăptui şi prin transformări succesive, în toate domeniile de activitate din cadrul instituţiei militare. Deci, se poate afirma că există o corelaţie strânsă între securitatea naţională şi rapor-tul dintre reforma din armată şi transformarea voluntară a instituţiei militare.

Organizaţia Naţiunilor Unite în secolul XXI: un factor de impulsionare a schimbării - Mădălina-Virginia ANTONESCU

Deşi concepută ca o formă istorică dând naştere unui nou context politic internaţional după Al Doilea Război Mondial, ONU deţine obiectivele şi finalităţile cu dimensiune internaţională necesare pentru a închipui gardianul respectării dreptului internaţional, indiferent de schimbările mediului politic internaţional. Ca un cadru de cooperare, ONU a stat insă la baza prezentei concepţii asupra ordinii internaţionale; mai precis, statele, bazându-se pe suveranitatea lor legitimă, au decis să sfârşească o perioadă istorică de relaţii internaţionale caracterizate de preeminenţa forţei asupra dreptului, de reglementările conflictelor prin război şi să înceapă o nouă eră, a cooperării internaţionale, fundamentată pe principiile dreptului şi păcii. Nu se poate estima sau trece cu vederea (de către cei care doresc să considere această organizaţie doar ca o formă de cooperare pasivă, ineficientă, chiar caducă, depăşită de revoluţionarele forme de integrare de tipul UE) nici contribuţia sa în materializarea şi consolidarea într-o formă juridică şi universal acceptată, a ordinii legale internaţionale. Carta ONU poate fi considerată ca o expresie condensată a dreptului internaţional contemporan iar ONU, ca o expresie condensata a multilateralismului statal bazat pe respectarea suveranităţii. ONU poate fi privit ca o adaptare necesară a unei organizaţii clasice şi universale la realităţile complexe şi globale, la un nou mediu; vocaţia sa universală statală iniţială devine o vocaţie eterogenă, de a asocia actorii globali diferiţi, precum companiile transnaţionale sau ONG-urile la lucrările sale, pentru a demonstra caracterul său eficient şi flexibil în epoca globalizării.

Carta Naţiunilor Unite şi gestionarea păcii şi securităţii internaţionale - Alin BODESCU

„Noi, popoarele Naţiunilor Unite, hotărâte să izbăvim generaţiile viitoare de flagelul războiului care, în cursul unei vieţi de om, a provocat de două ori omenirii suferinţe nespuse, să ne reafirmăm credinţa în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea şi valoarea persoanei umane, în egalitatea în drepturi a bărbaţilor şi femeilor, precum şi a naţiunilor mari şi mici”. Carta Naţiunilor Unite, Preambul, 26 iunie 1945.

<<Înapoi

Globalizare şi efecte ale proiectării acesteia în mediul de securitate regional - Eduard VITALIS

Globalizarea, termen utilizat tot mai des de persoane cu profesii diferite, de fapt un termen „în consecinţă a modernităţii”, incită prin complexitatea proceselor şi fenomenelor ce le induce în toate domeniile de activitate. Bineînţeles că mediul de securitate regional şi global sunt atinse de efectele globalizării, deoarece statul-naţiune, suveran, independent, riscă să se piardă în imensul conglomerat de interese politice, financiare şi economice, denumit general de sociologi „satul planetar”. Drumul dificil printre efecte şi consecinţe trebuie să devină o prioritate în mediile de cercetare socială sau ştiinţifică, politicului revenindu-i sarcina deosebită de a ştii să aleagă alianţele potrivite.

Perspectivele apropiate ale relaţiilor României cu Uniunea Europeană - Dr. Iulian POPA

Principala prioritate a politicii externe româneşti în 2005 şi 2006 este integrarea în Uniunea Europeană. Deşi toate partidele politice susţin eforturile în această direcţie, acest deziderat nu este uşor de atins, pentru că apar obstacole atât interne cât şi externe, care presupun abilitate şi consecvenţă pentru depăşire. Articolul prezintă succint eforturile sporite ale ţării pentru a depăşi izolarea internaţională în care se afla în 1989. Apoi sunt prezentate neprevăzutele probleme apărute în relaţiile cu Franţa şi Germania în 2005, tocmai cu ţările considerate „motorul Uniunii Europene”. La aceste dificultăţi externe se adaugă capcanele ce pot apărea pe plan intern, datorită configuraţiei politice echilibrate între cei doi principali poli ai scenei politice româneşti.

Reforma sistemului militar din România în perspectiva integrării europene - Dr. Constantin IORDACHE

Obiectivul României de aderare la Alianţa Nord-Atlantică a fost atins, iar participarea la procesul decizional al NATO va conferi ţării noastre un nou statut în planul relaţiilor internaţionale, ceea ce va reprezenta un atu important în negocierile privind integrarea în Uniunea Europeană. Atingerea suveranităţii naţionale, apărarea spaţiului aerian, securizarea căilor de comunicaţii şi de transport reprezintă priorităţi pentru integrarea României în UE. Procesul de reformă a sistemului militar naţional nu poate fi complet fără transformări fundamentale în toate componentele sale, inclusiv în domeniul achiziţiilor, al tehnologiilor utilizate şi al logisticii. Modernizarea managementului achiziţiilor pentru apărare, în vederea armonizării practicilor şi metodelor utilizate cu cele existente în ţările membre ale NATO şi ale UE, a presupus implementarea unui pachet de acte normative care să asigure gestionarea unitară si coerentă. Pentru viitorul sigur al Europei, se impune dezvoltarea cooperării, în deplină armonie, între UE şi NATO, dar şi eliminarea disensiunilor apărute între SUA şi unele state europene.

<<Înapoi

Europa lărgită, politica europeană de vecinătate şi spaţiul comun de securitate externă - Dr. Paul DUŢĂ

Articolul se concentrează pe conceptele Europei Lărgite, Politicii Europene de Vecinătate (PEV) şi Spaţiului Comun de Securitate Externă. Analizează implicaţiile Politicii Europene de Vecinătate pentru ţările noncomunitare din UE. După o scurtă prezentare a standardelor europene, se identifică influenţele PEV asupra instrumentelor juridice şi asupra instituţiilor UE, după care se prezintă scopul PEV. Se analizează impactul PEV asupra principalelor grupuri de ţări învecinate şi ce trebuie să facă acestea. Noua realitate, cea de după lărgire, necesită o scurtă comparaţie între procesul de integrare al ţărilor din Europa Centrală şi de Est şi PEV. Există câteva întrebări legate de PEV, dar nu se oferă răspunsuri, pentru că nu aceasta a fost intenţia autorului. Dar răspunsurile la aceste întrebări vor decide succesul ulterior al PEV. Studiul include câteva consideraţii referitoare la absenţa perspectivei de a deveni state membre ale Uniunii Europene pentru ţările noncomunitare. Ultima parte a studiului este o analiză sintetică a Spaţiului Comun de Securitate Externă.

Impactul ratificării Constituţiei Europene asupra integrării României în Uniunea Europeană - Mirela ATANASIU

Pentru a deveni stat membru al Uniunii Europene, România trebuie să îndeplinească criteriul de accedere de la Copenhaga şi să se alinieze cu legislaţia şi aşa-numitele politici ale „acquis-ului comunitar”. Negocierile de aderare au stabilit condiţiile conform cărora este îndeplinit acquis-ul comunitar în România, înainte şi după aderare şi modul în care România va participa în instituţiile şi la bugetul Uniunii. Tendinţele intervenite după referendumurile din Franţa şi Olanda finalizate cu votul negativ al acestora cu privire la ratificarea Constituţiei au crescut numărul îndoielilor statelor membre asupra prevederilor acesteia. Cetăţenii ţărilor mai bogate au început să contrazică politicile statelor lor promovate până acum în noua Constituţie Europeană.

<<Înapoi

Războiul asimetric: metodă veche, preocupare nouă - Vladi SOFRONIEV

Perioada Războiului Rece s-a distins printr-o linie clară de demarcaţie între Est şi Vest. Ameninţarea sovietică şi riposta americană au creat o lume bipolară: două superputeri încleştate într-o confruntare continuă, în care multe alte ţări s-au alăturat coaliţiilor create de acestea. Astăzi, lucrurile s-au schimbat. Noul mileniu, început sub semnul globalizării, a schimbat lumea radical şi a făcut ca mediul în care trăim să fie extrem de diferit, nou şi imprevizibil, odată cu căderea Zidului Berlinului, scenariul definirii facile a inamicului a dispărut. Lumea globalizată, mişcarea liberă a persoanelor, bunurilor şi capitalurilor, a valorilor democraţiei liberale au determinat noi provocări. Ameninţările la adresa acestui nou sistem internaţional nu mai sunt clare şi unidimensionale, ci multipolare şi difuze. Ele se exprimă la diferite niveluri şi prezintă grade diferite de intensitate. Vorbim acum de ameninţări multiple, ameninţări de joasă intensitate. Există un consens, printre specialişti, cum că aliaţilor Occidentului (noile democraţii din Europa de Est) le este mult mai dificil să le facă faţă acestora. 11 septembrie 2001, trenurile aruncate în aer din Madrid, Istanbul, teatrul din Moscova şi cele două avioane prăbuşite în Rusia au demonstrat că terorismul internaţional se extinde în toate regiunile geografice şi devine o ameninţare majoră. Lucrarea de faţă încearcă să analizeze opiniile diferite legate de această ameninţare contemporană importantă şi să prezinte măsurile şi activităţile preliminare care ar trebui întreprinse.

O nouă viziune asupra securităţii în spaţiul european, euro-atlantic şi în lume - Dr. Constantin-Gheorghe BALABAN

Evenimentele din interiorul spaţiului euro-atlantic din ultima decadă a secolului XX şi de la începutul secolului XXI au contribuit la desfiinţarea sistemului de securitate bipolar şi au condus la reconstrucţia unui nou sistem de securitate. În cadrul acestei noi structuri de securitate, pericolul unui conflict militar generalizat a dispărut, dar au apărut alte riscuri şi ameninţări la adresa securităţii. Sfidărilor provocate de procesul globalizării, cât şi de tendinţele spre regionalizare şi fragmentare – care generează un spectru larg de tensiuni şi ameninţări – trebuie să li se răspundă prin forme de solidaritate noi, prin care să se prevină şi să se anihileze crizele sociale de identitate, instabilitatea politică a unor zone, traficul de droguri, arme, materiale radioactive şi fiinţe umane. Mai mult, pe plan internaţional, lumea traversează o situaţie fără precedent, fiind profund marcată de acţiunile iraţionale ale unor forţe ce promovează terorismul ca mijloc de divizare a comunităţii internaţionale şi de slăbire a stabilităţii mondiale, în general. Aceste fenomene şi procese au dus la creşterea complexităţii relaţiei dintre procesele interne şi cele externe ale securităţii naţionale, ceea ce complică şi mai mult calea spre identificarea cauzelor evoluţiilor negative din mediul de securitate şi a modalită-ţilor de „tratare” a acestora.

Tehnologia acţiunilor militare - Dr. Eugen SITEANU, dr. Sorin TOPOR

Complexitatea mijloacelor tehnice contemporane ne conduce spre caracteristica de bază rezultată din implementarea majorităţii realizărilor de vârf ale ştiinţei teoretice şi aplicate. Cunoaşterea tehnologică, analizată sub cele două aspecte, ca ştiinţă şi ca activitate practică, reprezintă cunoaşterea despre modul de a produce bunuri sau servicii. Considerăm că pregătirea personalului miliar pe specialităţi reprezintă un aspect extrem de important pentru a dezvolta performanţa în domeniul militar. Rezultatele confruntărilor militare contemporane au depins de performanţele comandamentelor (a echipelor de specialişti) şi nu de comandanţii care se considerau unici şi atotştiutori. De aceea, în sistemele militare, mai este nevoie de personal uman specializat.

<<Înapoi

Strategie naţională şi strategie de alianţă. Repere conceptuale - Dr. Gheorghe VĂDUVA

În general, conceptele cu care se operează în domeniul strategiei – înţeleasă ca modalitate de punere în operă a deciziei politice – nu s-au schimbat. Desigur, conţinutul lor s-a îmbogăţit şi se îmbogăţeşte mereu, dar nu în afara sistemului care le generează. Într-un stat democrat, puterile se separă şi se intercondiţionează. În ceea ce priveşte însă securitatea naţională, există o concepţie unitară şi o strategie unitară, de sinteză. Unii numesc aceasta marea strategie, definind-o ca modalitate de înfăptuire a politicii generale a ţării, alţii îi zic strategie naţională, strategie a guvernului sau strategie de securitate. Desigur, între aceste concepte există diferenţe, însă, pentru tema de faţă, ele nu sunt importante. Aşadar, în această viziune, marea strategie ţine de conducerea politică, este o strategie politică generală pe care se construiesc, dinamic, strategiile economice, culturale, informaţionale şi militare. Tot în cadrul acestei strategii generale intră şi strategiile politice, strategiile diplomatice, strategiile de dezvoltare, strategiile educaţionale etc.

Centrul-pilot de e-Learning al Universităţii Naţionale de Apărare - Dr. Ion ROCEANU

Universitatea Naţională de Apărare a iniţiat un ambiţios proiect, intitulat „Centrul-Pilot de e-Learning”. Elementul de bază al acestui proiect este Laboratorul de e-Learning. Acesta ne va ajuta să ducem la îndeplinire cel puţin trei scopuri importante:
1. Cum poate îmbunătăţi LMS (Learning Management System - Sistemul de Management al Învăţării) difuzarea cunoştinţelor pentru a îndeplini obiectivele educaţionale?
2. Ce trebuie să facă profesorii pentru o trecere adecvată de la conţinutul clasic la cel digital? Putem genera un ghid pentru această operaţiune?
3. Care sunt reacţiile studenţilor şi cum le influenţează nivelul de cunoştinţe acest nou model de învăţare?

Perspectiva pan-arabă versus perspectiva islamică asupra securităţii în Orientul Mijlociu - Ionuţ APAHIDEANU

În contextul lărgit al discuţiilor mai mult sau mai puţin ştiinţifice privind o „ameninţare islamică” globală şi al interpretării predominante a Orientului Mijlociu ca regiune căreia i se aplică prin excelenţă teoria realistă clasică a relaţiilor internaţionale, diverşi actori au întreprins numeroase încercări de a rezolva problemele de securitate ale regiunii. Din varietatea unor astfel de perspective de securitate, tributare unor surse filosofice şi strategice diferite, articolul de faţă discută comparativ perspectivele „pan-arabă” şi „islamică” – singurele abordări endogene, construite „de jos în sus”, ale securităţii regionale. Chiar şi în cazul neacceptării, simpla lor înţelegere poate oferi imagini interne valoroase, utile în combinarea cu perspectivele externe, construite „de sus în jos”, în scopul furnizării de soluţii alternative viabile pentru securitatea regională în Orientul Mijlociu. Din punct de vedere metodologic, demersul comparativ de mai jos se bazează pe cadrul analitic triadic propus de „Şcoala de la Copenhaga” - al subiectului, obiectului şi ameninţării de securitate de referinţă, aplicat la diferite niveluri de analiză diverselor dimensiuni de securitate – militară, politică, economică, societală şi de mediu.

„România Militară“ - principala tribună a doctrinei şi artei militare în perioada interbelică - Hervé COUTAU-BÉGARIE

În primul număr al revistei „România Militară”, după Marele Război, apare articolul „1916-1920”, o analiză a participării române la această conflagraţie. „Istoria” va consacra un capitol special pentru a arăta cum ţara noastră (România - n.n.), în loc de a fi ajutată de cel mai apropiat aliat (Rusia), a fost trădată de acesta.

<<Înapoi

Perenitate sau conjunctură în problematica securităţii zonei extinse a Mării Negre? - Dr. Grigore ALEXANDRESCU

Problematica securităţii spaţiului adiacent Mării Negre a acumulat în ultimii ani majoritatea surselor de insecuritate cunoscute. Situaţia afectează în mod direct şi, uneori, cu consecinţe dramatice, nu numai statele din zonă, dar şi state mai îndepărtate. Studiul de faţă îşi propune să evidenţieze dacă ipostaza actuală este singulară sau nu, atât în istoria, cât şi în devenirea acestui colţ al planetei.

Lupta împotriva terorismului din perspectiva Uniunii Europene - Dr. Piotr GAWLICZEK

Provocarea reprezentată de terorism s-a schimbat considerabil în ultimul deceniu şi va continua să evolueze. Tehnologia modernă le-a facilitat teroriştilor planificarea şi posibilitatea de a opera pe plan mondial, acum, mai mult ca niciodată. Teroriştii lucrează împreună pentru finanţare, schimb de informaţii, pregătire, logistică, planificarea şi executarea atacurilor. Grupările teroriste care au obiective într-o ţară sau regiune pot obţine sprijin din partea altor grupări aflate în alte ţări sau regiuni. Ameninţarea teroristă de azi este formată din structuri flexibile, transnaţionale, caracterizate printr-o interconectivitate uşoară în cadrul grupării sau între grupări.

Terorismul şi dictatura instantaneului - Sorin Olteanu

„Cu cât civilizaţia progresează, cu atât terorismul devine mai abject şi mai înfricoşător...”. Acestea sunt cuvintele cu care gl.bg.(r) dr. Gheorghe Văduva încheia unul din studiile sale privind fenomenul terorist ce se pare că, în zilele noastre, a luat o amploare deosebită. Neîndoios, cu cât creşte potenţialul de apărare şi contracarare al acestui flagel al secolului XXI, cu cât se găsesc soluţii moderne şi elevate de a proteja societatea faţă de ameninţările teroriste, cu atât acestea se diversifică, evoluează în demenţa acţiunilor violente pe care le generează şi, folosind cuceririle tehnologice ale omenirii, crează haosul instituit de sentimentele de panică şi nesiguranţă ce au căpătat dimensiuni planetare.

Bioterorismul - un altfel de război - Cornel CUCU

După 11 septembrie 2001, pericolul unor atacuri teroriste de amploare asupra populaţiei din oricare parte a lumii nu mai pare a fi un scenariu de neimaginat. Terorismul chimic, biologic sau nuclear nu mai este de domeniul filmelor science-fiction. Potrivit unor analişti, riscul utilizării acestor arme este în creştere, având în vedere sporirea violenţei interetnice şi religioase şi a încălcării drepturilor omului. Trata-tele internaţionale care se referă la aceste tipuri de armament nu prevăd măsuri suficiente de control. De aceea se impune o implicare nu numai a state-lor, dar şi a organizaţiilor nonguvernamentale. Cu toată mobilizarea americană, împotriva statelor considerate teroriste, ameninţarea bioterorismu-lui este neliniştitoare pentru viitor.

<<Înapoi